Viermele „ciocan” invaziv, toxic și aproape indestructibil, cucerește această țară: autoritățile avertizează locuitorii să nu-l atingă
Un nou pericol biologic pune stăpânire pe nordul statului Texas, unde autoritățile avertizează locuitorii să fie extrem de prudenți. Un vierme plat, exotic și toxic – cunoscut sub numele de „hammerhead worm” (Bipalium kewense) – s-a răspândit rapid în regiune, profitând de ploile abundente și temperaturile ridicate generate de schimbările climatice. Creatura, cu o formă ciudată de semilună la capăt, este capabilă să se regenereze chiar și dintr-o mică parte din corp, ceea ce o face aproape imposibil de eliminat prin metode obișnuite.
Comisarul pentru agricultură al statului Texas, Sid Miller, a emis un avertisment public clar: „Nu-l omorî, nu-l tăia, nu-l strivi. Dacă îl rupi în două, acum ai doi viermi”. Cuvintele sale nu sunt o figură de stil – acest prădător exotic chiar poate da naștere la noi indivizi atunci când este tăiat, un mecanism biologic fascinant și totodată alarmant.
Specia Bipalium kewense este originară din Asia de Sud-Est, dar s-a răspândit în numeroase țări datorită comerțului cu plante și sol contaminat. În Statele Unite, a fost semnalată de mai mulți ani, însă ploile torențiale și umiditatea crescută din Texas au creat condițiile ideale pentru proliferarea ei.
Viermele are o culoare maro cu dungi negre, un corp turtit și un cap lat în formă de ciocan. Poate ajunge până la 40 de centimetri lungime și se mișcă lent, dar eficient, în mediile umede. Este un prădător terestru care se hrănește cu melci și râme – organisme vitale pentru sănătatea solului.
Deși poate părea o simplă curiozitate biologică, invazia acestui vierme are implicații ecologice serioase. Râmele joacă un rol esențial în menținerea fertilității pământului, iar scăderea populației lor ar putea afecta grav agricultura locală și echilibrul ecosistemelor. Cercetătorii de la Universitatea din Florida avertizau încă din 2004 că „alte animale rareori mănâncă planarii de pământ, deoarece secrețiile lor sunt neplăcute sau chiar toxice. Din cauza comportamentului lor canibalic, planariile pot deveni propriul lor dușman.”
Un prădător toxic, aproape fără dușmani naturali
Una dintre cele mai periculoase caracteristici ale viermelui „ciocan” este faptul că unele specii de Bipalium secretă o neurotoxină puternică, numită tetrodotoxină – aceeași substanță mortală întâlnită și la peștele fugu (peștele-balon japonez).
„Nu mușcă și nu înțeapă, dar mucusul pe care îl secretă poate irita pielea și mucoasele oamenilor și ale animalelor de companie,” explică entomologul Theresa Dellinger de la Virginia Tech. Toxina este menită să paralizeze prada, dar poate provoca reacții alergice severe la contactul cu pielea umană.
De aceea, autoritățile îi sfătuiesc pe texani să nu atingă viermii cu mâna goală. În cazul în care sunt găsiți, aceștia trebuie puși într-o pungă de plastic și congelați timp de 48 de ore înainte de eliminare. Cea mai sigură variantă, totuși, este raportarea apariției lor la Texas Invasive Species Institute, instituția care centralizează datele despre speciile invazive.
Viermii sunt întâlniți frecvent în sol umed, în mulci, frunziș sau în jurul serelor. Mediile controlate de horticultură le oferă condiții ideale pentru supraviețuire, ceea ce explică de ce s-au răspândit prin industria de grădinărit. De altfel, multe infestări din SUA au început cu transportul accidental al solului contaminat în ghivece de flori.
O nouă consecință a crizei climatice globale
Răspândirea viermelui „ciocan” în Texas nu este un caz izolat, ci o parte a unui fenomen mai amplu: modificările climatice globale favorizează proliferarea speciilor invazive. Temperaturile mai ridicate și precipitațiile extreme creează ecosisteme instabile, în care prădătorii străini pot înlocui rapid speciile locale.
Ceea ce se întâmplă acum în Texas este un exemplu de dezechilibru ecologic accelerat de activitatea umană. În lipsa dușmanilor naturali, viermii se înmulțesc necontrolat, eliminând râmele care mențin aerarea solului și favorizează creșterea plantelor. Pe termen lung, efectul ar putea fi devastator pentru agricultură și biodiversitate.
Cercetătorii consideră că aceste specii invazive devin tot mai frecvente din cauza globalizării și a schimbărilor de mediu. „Ploile torențiale, valurile de căldură și transportul global de plante creează un lanț perfect pentru astfel de invazii biologice”, a explicat un biolog texan pentru NBC.
Deși nu reprezintă o amenințare directă pentru viața umană, Bipalium kewense este o ilustrare vie a modului în care ecosistemele fragile pot fi transformate de factori aparent minori.
Într-o lume tot mai caldă și umedă, aceste creaturi rezistente – capabile să renască dintr-o simplă tăietură – pot deveni simbolul unui nou tip de pericol ecologic: unul silențios, lent și dificil de oprit. Iar pentru texani, mesajul este clar – nu le atinge, nu le strivi și, mai ales, nu le subestima.