VIDEO: Ce-şi doreau românii în 1995. În urmă cu 30 de ani, ţara nu era în UE şi nici în NATO, iar oamenii aveau doar speranţe
În anul 1995, România se afla într-o perioadă de tranziție grea, după prăbușirea regimului comunist. Țara nu era încă membră a Uniunii Europene și nici a NATO, iar economia era marcată de inflație, salarii mici și o putere de cumpărare extrem de redusă. Într-un documentar realizat în acel an, românii vorbeau despre dorințele lor cu o modestie copleșitoare. Mulți nu îndrăzneau să viseze decât la lucruri care le-ar fi putut face viața mai ușoară: un televizor, un frigider sau chiar un mixer.
Visuri modeste, realități dure
În acel documentar, tinerii și adulții intervievați își exprimau dorințele cu un soi de resemnare. Unii visau să câștige la Loto, pentru că altfel nu își permiteau lucruri esențiale, în timp ce alții își doreau doar electrocasnice de bază. Un tânăr explica situația grea prin care trecea familia sa:
„Îmi doresc o mașină de spălat mai de Doamne-ajută. Automată să fie… Ceva de genul ăsta. Nu ne permitem să cumpărăm, pentru că salariul meu și al soției, împreună, ajung la 300.000 de lei, iar întreținerea și toate utilitățile ne costă 200.000. Cum trebuie să mai cumpărăm și mâncare… nu mai rămânem cu nimic.”
Citește și: Românii, sub asediul inflației! Ce se întâmplă cu salariile și ratele lunare la bănci
O altă femeie, cu un ton resemnat, mărturisea:
„80% din bani se duc pe mâncare și restul pe întreținerea locuinței. Mai cumpăr câte o carte, câte un ziar… Altceva nu. Îmi doresc să îmi cumpăr un mixer, dar nu îmi permit să îl cumpăr.”
Vacanțele erau un lux, iar mulți români nici măcar nu îndrăzneau să viseze la o excursie în afara țării. Cei mai norocoși sperau la un concediu pe litoralul românesc sau într-o stațiune montană. În ceea ce privește tehnologia, unii visau să aibă un calculator, însă acesta era un obiect de lux, inaccesibil majorității.
Citește și: Zeci de mii de locuri disponibile în România. Domeniile în care românii pot lucra şi în străinătate
Cum s-a schimbat România în 30 de ani?
Astăzi, privind în urmă, este greu de imaginat cât de diferită era viața în anii ’90. Evoluția economică, aderarea la UE și NATO și integrarea României în piața globală au dus la o creștere semnificativă a nivelului de trai. Comentariile apărute la videoclipul documentarului reflectă această schimbare:
„Când te gândești că unii vor Ro-exit… Ați auzit, bă, ce vise aveau românii acum 30 de ani?! Una dintre acele doamne visa să-și cumpere un MIXER! Unii români nu știu sză aprecieze progresele de care a beneficiat această țară. Acea doamnă, la vârsta a doua spre a treia, visa la un mixer, azi românii își fac concediile – ăia mai amărâți prin Grecia sau prin Europa, iar cei care chiar vor să călătorească ajung în Australia, Noua Zeelandă sau Argentina, de exemplu.”
Un alt utilizator a făcut o comparație între piața imobiliară de atunci și cea de acum:
„Observ în acest video că tinerii stăteau cu părinții și nu-și puteau permite nici măcar o chirie. Și azi toți oamenii care muncesc și vor să aibă o casă a lor, o pot avea. Eu, de exemplu, pot să am mai multe. În comunism, așa ceva nu era posibil! Eu nu cunosc și nu am prieteni care să nu-și poată asigura hrana sau care să nu fi reușit să-și cumpere un apartament sau chiar mai multe. Atenție, din bani munciți și cu toate taxele plătite! Cei ce nu au e pentru că sunt frustrați și nu vor să muncească, nu pentru că nu se poate.”
Într-adevăr, viața românilor s-a schimbat considerabil. În anii ’90, drumurile erau pline de Dacii vechi, blocurile neizolate, iar orașele aveau o infrastructură precară. O altă persoană care a comentat la video își amintește:
„Altă lume pe vremea aia… Acu’ 30 de ani, când eram încă elevă în generală. Tot la fel era și pe aici (nu locuiesc în București). Numai Dacii peste tot, blocuri neizolate, străzi pline de gropi, căruțe și containere din alea de gunoi mari cât casa, că eu, ca și copil, nu ajungeam să pun gunoiul în ele.”
Astăzi, România este departe de dificultățile anilor ’90. Puterea de cumpărare a crescut, tehnologia este accesibilă, iar românii călătoresc mai mult ca niciodată. Totuși, acest documentar din 1995 rămâne o mărturie a unei perioade în care mulți trăiau de pe o lună pe alta, fără prea multe speranțe pentru viitor.