Vaccinurile ar putea deveni o armă neașteptată în lupta împotriva demenței

De peste două secole, vaccinurile au salvat milioane de vieți, protejând omenirea de boli infecțioase grave. Însă cercetări recente sugerează că rolul lor ar putea fi mult mai amplu decât ne imaginam, depășind sfera clasică a infecțiilor. Un studiu publicat în prestigioasa revistă Nature în aprilie 2025 indică faptul că vaccinul împotriva zonei zoster ar putea reduce riscul de demență cu până la 20%. Descoperirea deschide o direcție nouă și surprinzătoare pentru știință: aceea de a folosi vaccinurile ca instrumente experimentale în prevenirea și tratarea tulburărilor neurodegenerative.

Cum a apărut legătura dintre vaccinuri și reducerea riscului de demență

Studiul din Nature a profitat de o schimbare de politică medicală introdusă în 2013 în Țara Galilor. Persoanele născute după 2 septembrie 1933 au fost eligibile pentru vaccinarea împotriva zonei zoster, în timp ce cele născute înainte de această dată nu au avut acces imediat la vaccin. Această împărțire a creat, practic, un „experiment natural”, care a permis cercetătorilor să compare două grupuri de pacienți de vârste similare și cu aceleași comorbidități.

Rezultatele au fost surprinzătoare: în cei șapte ani de monitorizare, cei vaccinați au prezentat un risc mai mic de a dezvolta demență, femeile având un beneficiu chiar mai mare decât bărbații. Analiza sugerează că vaccinurile ar putea juca un rol mai complex decât cel cunoscut, oferind nu doar protecție împotriva virusurilor, ci și efecte benefice indirecte asupra sănătății creierului.

O posibilă explicație ar fi protecția directă împotriva virusului care declanșează zona zoster, dar cercetătorii iau în calcul și ipoteza unei „imunități antrenate”. Acest concept presupune că sistemul imunitar, stimulat repetat de vaccinuri, își dezvoltă o capacitate mai bună de a răspunde și la alte agresiuni biologice, inclusiv la factorii implicați în declanșarea demenței.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Deși rezultatele studiului sunt promițătoare, ele nu pot fi considerate o dovadă definitivă. Cercetarea s-a bazat pe analiza dosarelor medicale și nu a diferențiat tipurile de demență, precum Alzheimer sau demența vasculară. Pentru a înțelege cu adevărat mecanismele de protecție, este nevoie de studii clinice riguroase, randomizate și controlate cu placebo – standardul de aur al medicinei.

Problema este complicată și de natura demenței. Boala afectează milioane de oameni la nivel global și este a treia cauză principală de deces în multe țări. În SUA, un studiu din ianuarie 2025 a arătat că riscul pe viață de a dezvolta demență după vârsta de 55 de ani ajunge la 42%, iar numărul cazurilor ar putea ajunge la 1 milion pe an până în 2060.

În plus, timp de decenii, cercetarea în Alzheimer s-a concentrat aproape exclusiv pe ipoteza acumulării proteinei amiloidice în creier. Medicamentele dezvoltate în această direcție s-au dovedit costisitoare și cu rezultate modeste, iar niciunul nu a reușit să inverseze declinul cognitiv. În acest context, ipoteza legată de rolul vaccinurilor apare ca o alternativă îndrăzneață, dar necesită dovezi solide pentru a deveni o practică clinică standard.

Un drum nou pentru știință și speranță pentru pacienți

Dacă vaccinurile se vor dovedi eficiente în reducerea riscului de demență, impactul ar putea fi uriaș. Vorbim despre o intervenție relativ simplă, accesibilă și deja acceptată de sistemele de sănătate, care ar putea proteja milioane de oameni de o boală devastatoare. Mai mult, aceste cercetări ridică întrebări fundamentale despre modul în care sistemul imunitar interacționează cu creierul și cum poate fi antrenat să protejeze neuronii de degenerare.

Experții subliniază, totuși, nevoia de prudență. Descoperirile de până acum trebuie validate prin studii mai ample și mai precise, care să clarifice nu doar eficiența, ci și mecanismele biologice implicate. În același timp, este important ca știința să rămână deschisă la noi modele și ipoteze, chiar și atunci când acestea contrazic teoriile dominante.

Într-un domeniu în care terapiile existente sunt limitate și adesea dezamăgitoare, ideea că vaccinurile – un instrument medical cu o istorie de succes – ar putea oferi protecție împotriva demenței reprezintă o rază de speranță. Poate că tocmai aceste descoperiri neobișnuite vor deschide calea către tratamente mai eficiente și către o mai bună înțelegere a creierului uman.