Următoarea generație de drone militare: Sunt mici cât un țânțar, discrete și greu de detectat

Producătorii militari investesc în drone tot mai mici, capabile de supraveghere sau acțiuni punctuale, care ar putea transforma tacticile de pe câmpul de luptă prin costuri reduse și invizibilitate sporită.

Armata modernă a pornit, de mult, pe drumul utilizării sistemelor aeriene fără pilot pentru recunoaștere şi misiuni ofensive, de la aparate mari, precum MQ-1 Predator, la platforme de dimensiuni medii.

În paralel, dezvoltarea tehnologică a permis reducerea radicală a dimensiunilor acestor aparate: acum apar cercetări şi programe care vizează micro-drone, vehicule ușoare, uneori cât palma, sau chiar mai mici, menite să devină aproape imposibil de detectat și foarte ieftine de produs.

Avantajele micro-dronelor: invizibilitate şi economie la scară

Dronelor mici li se atribuie două mari avantaje tactice. În primul rând, dimensiunea redusă le face greu de localizat și de doborât; în al doilea rând, costul de fabricație scăzut înseamnă că pierderile pot fi asumate mai ușor, permițând desfășurarea unor efective numeroase.

Exemple de astfel de platforme există deja: modelul Black Hornet, dezvoltat de Teledyne FLIR, a fost folosit în conflicte recente ca dispozitiv de supraveghere tactică.

Deși un echipament militar de top poate costa sute de mii de dolari, versiuni comerciale similare pot fi fabricate la prețuri mult mai mici, chiar sub o sută de dolari pentru piețele civile.

Micro-dronele mici, inclusiv cele tip „nano”, pot transporta senzori video de zi și noapte sau camere termice, și pot funcționa autonom pe trasee prestabilite.

Reducerea zgomotului de funcționare și acoperirea cu materiale absorbante de radar le sporesc capacitatea de a trece neobservate, caracteristici esențiale pentru misiuni de recunoaștere în mediul urban sau în teren complex.

Posibile aplicații operaționale şi riscurile viitoare

Pe lângă rolul de monitorizare, micro-dronele ar putea fi adaptate pentru atacuri concentrate, capabile să perturbe echipamente de comunicații sau să afecteze instalații vitale prin lovituri de precizie la scară mică, o tactică utilă în luptele urbane, unde infiltrarea în clădiri reduce eficiența sistemelor convenționale. De asemenea, modelele compacte pot opera în roiuri coordonate, sporind reziliența misiunii.

Cu toate acestea, noile capabilități ridică şi probleme. Diferența dintre aplicațiile civile și cele militare devine tot mai subțire, iar proliferarea dronelor mici generează dileme de ordin etic și legal: controlul traficului aerian, identificarea autorului unei acțiuni și prevenirea abuzurilor sunt doar câteva dintre provocări.

În plus, costul scăzut încurajează folosirea în număr mare, ceea ce ar putea complica regulile de angajare și metodele de apărare.

Tehnologia micro-dronelor promite o transformare a tacticilor militare prin dorminarea spațiului aerian la scară mică: aparate greu de detectat, ușor de produs şi versatile. Rămâne însă esențial ca reglementările, strategiile de contracarare și discuțiile publice privind utilizarea lor să țină pasul cu ritmul dezvoltării.