Universul ne-a mințit? O galaxie uriașă descoperită de James Webb pune la îndoială teoriile despre formarea cosmosului

O descoperire recentă făcută de telescopul spațial James Webb zdruncină serios tot ce se știa până acum despre începuturile Universului. Este vorba despre galaxia spirală J0107a, o structură cosmică masivă, apărută într-o perioadă în care, conform teoriilor actuale, asemenea formațiuni nu ar fi trebuit să existe. Descoperirea ridică semne de întrebare esențiale despre modul în care au apărut și s-au dezvoltat galaxiile în primele etape ale istoriei cosmice.

Anunțul, publicat în prestigioasa revistă Nature, a fost făcut de o echipă de cercetători internaționali coordonați de astronomul Shuo Huang. Potrivit acestora, galaxia J0107a s-a format la doar 2,6 miliarde de ani după Big Bang — o perioadă considerată „timidă” în evoluția Universului. Și totuși, această galaxie are o masă de zece ori mai mare decât Calea Lactee și o structură spirală barată clar conturată.

Descoperirea pune sub semnul întrebării convingerea larg acceptată că galaxiile spiralate, în special cele cu o bară centrală proeminentă, apar doar după miliarde de ani de evoluție și coliziuni galactice. Faptul că J0107a s-a organizat atât de bine într-un timp atât de scurt ridică întrebări incomode: dacă această galaxie s-a format atât de devreme, câte altele am ratat până acum?

Ceea ce frapează cel mai mult în cazul galaxiei J0107a nu este doar dimensiunea sa impresionantă, ci ordinea aproape imposibilă în care materia este organizată. Forma spiralată barată este o caracteristică a galaxiilor mature, care au avut timp suficient să evolueze și să stabilizeze această structură prin dinamici complexe ale gazului, materiei întunecate și rotației.

În cazul J0107a, însă, această ordine apare într-o epocă în care Universul era considerat prea tânăr pentru asemenea rafinamente. Potrivit lui Shuo Huang, „faptul că vedem o bară centrală atât de devreme este uimitor”. Bara galactică din J0107a nu doar că există, dar este bogată în gaz — aproximativ 50%, o proporție uriașă comparativ cu galaxiile barate moderne, unde gazul reprezintă doar 10%.

Această regiune centrală a galaxiei generează stele într-un ritm fulminant: 500 de stele de mărimea Soarelui pe an, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult decât întreaga Cale Lactee. Practic, avem de-a face cu o fabrică galactică de stele, aflată într-un stadiu foarte incipient al Universului — ceva ce teoriile actuale nu pot explica în mod satisfăcător.

Cum a fost posibilă o astfel de descoperire și ce urmează?

Observarea unei astfel de galaxii la o distanță atât de mare (deci într-o epocă atât de veche) nu ar fi fost posibilă fără contribuția telescopului James Webb și a radiotelescopului ALMA din Chile. Împreună, aceste instrumente au detectat nu doar forma galaxiei, ci și un nor uriaș de gaz care o înconjoară, cu un diametru de 120.000 de ani-lumină.

Cercetătorii cred că acest gaz provine din așa-numita rețea cosmică — o structură filamentoasă gigantică, alcătuită din materie întunecată și gaze, care conectează galaxiile între ele și le alimentează în stadiile incipiente de formare. Această descoperire întărește ideea că Universul timpuriu era mult mai activ și organizat decât se presupunea.

Cu toate acestea, oamenii de știință rămân prudenți. Deanne Fisher, profesoară de astronomie în Australia, subliniază că deși datele sunt spectaculoase, „este imposibil să tragem concluzii generale fără mai multe observații similare”. Așadar, J0107a ar putea fi fie un caz izolat, fie primul indiciu dintr-o serie de descoperiri care vor schimba definitiv înțelegerea noastră asupra cosmosului.

Ce înseamnă pentru tine această descoperire?

Poate că nu simți imediat impactul unei galaxii descoperite la miliarde de ani-lumină distanță, dar implicațiile sunt uriașe. Fiecare teorie despre Universul nostru influențează înțelegerea timpului, spațiului, materiei — inclusiv a propriei tale existențe. Dacă J0107a nu ar fi trebuit să existe, poate că nici noi nu ar fi trebuit să fim aici atât de devreme.

Această descoperire ne obligă să regândim originile, să ne uităm din nou, cu atenție, la ceea ce credeam că știm. Și mai ales, să acceptăm că Universul este, încă, plin de surprize. Iar James Webb, cu ochiul său fin orientat spre trecutul îndepărtat, abia începe să le dezvăluie.