Unde greșește ANAF când pune tunurile pe românii care își plătesc taxele. Avertismentului fostului șef de la Fisc

În ultimii ani, România a investit masiv în digitalizarea fiscală, de la e-Factura și e-Transport până la e-TVA. Cu toate acestea, mesajul publicului plătitor corect de taxe rămâne ambivalent: deși contribuie covârșitor la buget prin conformare voluntară, tocmai ei se simt cel mai des vizați de măsuri de forță. Un fost vicepreședinte ANAF, Doru Dudaș, a pus recent degetul pe rană: peste 95% din venituri vin din conformarea voluntară, iar dacă incluzi și eșalonările cerute de contribuabili, proporția urcă spre 96,5%. Cu toate acestea, controalele și executările silite sunt îndreptate disproporționat către „cei la vedere”.

Cifrele pe care le invocă sunt grăitoare: executarea silită aduce circa 2,5% din venituri, iar toate formele de control fiscal, sub 1%. Mai mult, în statistică sunt incluse și sumele plătite după simple somații, deci nu vorbim mereu despre executări dure. În traducere liberă, bugetul „se colectează singur” într-o măsură covârșitoare, iar instrumentele coercitive, folosite generic, livrează randament redus și costuri de conformare ridicate pentru firmele și persoanele care încearcă să țină pasul cu regulile.

De ce lovește disproporționat abordarea actuală

Un prim răspuns ține de inerție: administrația fiscală a învățat timp de decenii să lucreze cu dosare, nu cu profil de risc în timp real. Iar contribuabilii conformi sunt ușor de abordat: au contabilități ordonate, sunt accesibili în SPV, răspund la solicitări. Când presezi această zonă, obții repede bani, dar și frustrare: oamenii care declară și plătesc au sentimentul că sunt „vânați pentru orice greșeală”, ceea ce, în timp, poate eroda chiar acel comportament voluntar pe care te bazezi.

Al doilea răspuns ține de decalajul dintre tehnologie și utilizarea ei. România are, pe hârtie, instrumente solide: e-Transport, e-Factură, analize automate ale decalajelor de TVA, notificări de conformare înainte de inspecție. Doar că folosirea lor coerentă, centrată pe risc, încă nu este regula. Chiar și când ANAF trimite notificări de conformare e-TVA menite să prevină erorile, practica ulterioară poate aluneca în sancționare standard, fără dialog real privind rectificarea voluntară.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Ce ar trebui să facă ANAF ca să nu mai pedepsească tocmai contribuabilii corecți

În primul rând, să mute centrul de greutate pe analiza de risc la nivel central, nu pe decizia subiectivă a unui inspector. Ai deja date masive din e-Factură, e-Transport și raportările periodice; problema nu este lipsa semnalelor, ci prioritizarea lor. Concret, ai nevoie de un calendar public al tipologiilor de risc și de actualizări trimestriale ale criteriilor care trimit un caz în control, astfel încât să știi dinainte ce abateri contează și ce se califică pentru îndrumare, nu pentru amendă. Fără această transparență a criteriilor, contribuabilul corect rămâne expus la surprize procedurale pentru greșeli minore.

În al doilea rând, notificarea de conformare trebuie să fie poarta de intrare, nu anticamera inspecției. Dacă îți vine o astfel de scrisoare, ar trebui să poți corecta în 30–60 de zile fără costuri adiționale, cu clarificări concrete: exact ce document lipsește, exact ce aliniere contabilă trebuie refăcută, exact ce rectificativă depui. Iar dacă răspunzi în termen și remediezi, cazul se închide, nu se transformă invariabil într-o vizită la fața locului. Altfel, mesajul de fond rămâne contradictoriu și îți transmite că „orice ai face, tot în control ajungi”.

Ce poți face tu, ca să eviți să devii țintă ușoară deși ești conform

Începe printr-un audit intern al datelor digitale pe care le vede Fiscul: corelează lunar e-Factură cu jurnalul de TVA și cu decontul, verifică trasabilitatea transporturilor cu cod UIT din e-Transport și ține un registru al justificărilor pentru achizițiile sensibile (produse de protocol, cosmetice, alcool, obiecte de lux). Când primești o notificare de conformare, trateaz-o ca pe o oportunitate de remediere: răspunde punctual, atașează documentele lipsă și depune rectificativele necesare, astfel încât să poți dovedi că ai acționat cu bună-credință înainte de orice inspecție. Nu aștepta, nu ignora termenele și nu lăsa neconcordanțele să migreze dintr-o perioadă în alta.

În paralel, standardizează relația cu ANAF: folosește un calendar de conformare, definește responsabil clar pentru SPV și pregătește un „dosar fiscal permanent” cu toate politicile interne relevante (de la decontări la protocoale și sponsorizări). Când regulile sunt documentate și repetabile, riscul de eroare scade, iar în eventualul control ai o hartă a deciziilor contabile. Faptul că cele mai multe venituri bugetare vin de la contribuabili voluntari îți dă și ție argumentul de a cere tratament diferențiat: îndrumare înainte de sancțiune, prevedibilitate înainte de discreție.

Concluzie: instrumentele există, intenția trebuie dovedită în practică

Mesajul lui Doru Dudaș este simplu: dacă 96,5% din bani intră de la cei care vor să fie conformi, atunci întărește-le comportamentul, nu îl descuraja. ANAF are deja pârghiile pentru o relație modernă cu contribuabilul: notificări clare, ferestre reale de remediere, controale țintite cu adevărat pe risc. Când aceste mecanisme devin normă, nu excepție, dispare senzația că „tunurile” sunt puse pe cei care plătesc, iar resursele de control se duc acolo unde chiar lipsește conformarea. Asta înseamnă eficiență fiscală și încredere reconstruite în același timp.