Un „Super-Pământ” la doar 20 de ani-lumină distanță ar putea fi una dintre cele mai promițătoare lumi pentru viață

Astronomii au descoperit o planetă promițătoare pentru existența vieții dincolo de Sistemul Solar, la o distanță de numai 18,2 ani-lumină. Noul corp ceresc, denumit GJ 251c, este un „super-Pământ” – adică o planetă stâncoasă mai mare și mai masivă decât Terra, dar totuși cu o structură similară. Aceasta orbitează o stea pitică roșie din constelația Gemeni, într-o regiune cunoscută drept zona locuibilă sau zona Goldilocks, acolo unde condițiile ar putea permite existența apei lichide la suprafață.

O nouă candidată în „zona locuibilă” a Universului

Cu o masă de aproximativ patru ori mai mare decât cea a Pământului, GJ 251c se află la o distanță de 54 de zile de rotație completă în jurul stelei sale, ceea ce sugerează o temperatură moderată, dependentă însă de existența unei atmosfere. Astronomii care au participat la studiu, printre care Suvrath Mahadevan, profesor la Universitatea Penn State, și Corey Beard, cercetător la Universitatea din California, Irvine, susțin că planeta este „unul dintre cele mai interesante obiective pentru viitoarele misiuni care caută semne de viață în afara Sistemului Solar”.

Descoperirea a fost posibilă datorită unei analize riguroase de peste două decenii, bazată pe metoda vitezei radiale – o tehnică ce urmărește „tremurul” subtil al unei stele cauzat de atracția gravitațională a unei planete care o orbitează. Micile variații de mișcare ale stelei față de observatorul de pe Pământ pot fi detectate sub forma unei schimbări a lungimii de undă a luminii emise, cunoscută sub numele de efect Doppler.

GJ 251c a fost confirmată cu ajutorul instrumentului Habitable-Zone Planet Finder (HPF) montat pe telescopul Hobby-Eberly din Texas, dar și prin observații de precizie efectuate cu spectrograful NEID de la Observatorul Kitt Peak din Arizona.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

O descoperire dificilă, dar esențială pentru știință

Deși metoda pare simplă în teorie, detectarea planetei a fost o provocare uriașă. Stelele pitice roșii, cum este și GJ 251, nu sunt corpuri calme – ele fierb și pulsează, eliberând explozii magnetice și valuri de plasmă ce pot ascunde semnalele unei planete. „A fost o luptă dificilă pentru a distinge semnalul real al planetei dintr-o mare de zgomot stelar”, a explicat Mahadevan.

Totuși, perseverența echipei a dat roade. În plus față de GJ 251c, sistemul mai conține și o altă planetă, GJ 251b, descoperită anterior, în 2020, care orbitează mai aproape de steaua-mamă. Prin combinarea datelor vechi cu noile observații, astronomii au reușit să contureze cu exactitate mișcarea ambelor corpuri cerești, confirmând fără echivoc existența planetei GJ 251c.

Această descoperire este importantă nu doar prin apropierea relativă a planetei de Pământ, ci și prin potențialul ei de a oferi informații esențiale despre formarea lumilor stâncoase din jurul stelelor pitice. Redușii stelari, deși mai reci și mai mici decât Soarele, sunt cei mai numeroși din galaxia noastră, reprezentând aproape 75% din totalul stelelor.

Totuși, ei au o reputație complicată. Exploziile lor magnetice pot fi devastatoare pentru planetele din apropiere, distrugând atmosferele și făcând viața imposibilă. Așa s-a întâmplat, de pildă, în cazul sistemului TRAPPIST-1, unde observațiile telescopului James Webb nu au detectat nicio atmosferă pe primele trei planete ale sistemului.

În cazul GJ 251c, însă, poziționarea sa mai îndepărtată de stea ar putea fi un avantaj. Steaua GJ 251 are aproximativ 36% din masa Soarelui, dar este mai caldă decât alte pitice roșii, ceea ce împinge zona locuibilă puțin mai departe. Dacă planeta are un câmp magnetic puternic și o atmosferă densă, există șanse reale să fi fost protejată de radiațiile stelare.

Căutarea vieții continuă – o nouă etapă pentru astronomie

Momentan, astronomii nu pot confirma existența unei atmosfere pe GJ 251c. Planeta este prea departe pentru a fi analizată cu instrumentele actuale, inclusiv de Telescopul Spațial James Webb (JWST), care are limitări în ceea ce privește luminozitatea și distanța stelei gazdă.

Cu toate acestea, cercetătorii speră ca viitoarele telescoape uriașe – cum ar fi Habitable Worlds Observatory, planificat pentru lansare în anii 2040 – să poată observa direct planeta și să detecteze eventuale semne de atmosferă sau chiar biosignături, adică indicii chimice asociate cu prezența vieții.

„Ne aflăm la limita tehnologiei actuale”, afirmă Corey Beard. „Descoperirea acestei planete arată cât de aproape suntem de momentul în care vom putea identifica o lume asemănătoare Pământului, cu dovezi clare ale vieții.”

Entuziasmul din jurul GJ 251c este justificat. Planeta se află suficient de aproape pentru a fi observată detaliat în următoarele decenii și reprezintă o verigă importantă în lanțul descoperirilor de exoplanete locuibile, alături de K2-18 b și Proxima Centauri b.

Astfel, GJ 251c devine un nou reper pentru astronomia modernă: un memento că, la doar câteva zeci de ani-lumină distanță, ar putea exista lumi în care oceane se unduiesc sub o atmosferă protectoare, iar viața – poate nu ca pe Pământ, dar în altă formă – și-a găsit deja drumul.

Deocamdată, tot ce putem spune este că GJ 251c e o promisiune cosmică, una care ne amintește cât de vast și surprinzător este Universul. După cum a declarat Suvrath Mahadevan: „Am făcut o descoperire fascinantă, dar mai avem multe de învățat despre această lume. Fiecare nou pas ne aduce mai aproape de răspunsul la cea mai veche întrebare a omenirii – suntem sau nu singuri în Univers?”