Un stâlp sculptat cu chip uman, vechi de 11.000 de ani, rescrie începuturile artei și simbolismului preistoric

Arheologii au făcut o descoperire remarcabilă în sud-estul Turciei: un stâlp de piatră vechi de aproximativ 11.000 de ani, sculptat cu un chip uman. Obiectul, care măsoară 135 de centimetri în înălțime, a fost găsit la situl neolitic Karahan Tepe, situat aproape de granița cu Siria. Este pentru prima dată când o astfel de reprezentare facială apare pe un stâlp în formă de „T”, un tip de monument caracteristic complexului preistoric cunoscut sub numele de Taş Tepeler – „Dealurile de Piatră”.

O descoperire care schimbă percepția asupra artei neolitice

Descoperirea a fost anunțată de profesorul Necmi Karul, de la Universitatea din Istanbul, coordonatorul săpăturilor de la Karahan Tepe. El a subliniat că acest artefact oferă o perspectivă nouă asupra modului în care oamenii preistorici înțelegeau forma umană și o transpuneau artistic. Până acum, stâlpii în formă de „T” descoperiți în zonă prezentau brațe, mâini și detalii vestimentare, dar lipsea un element-cheie: fața.

Chipul sculptat pe noul stâlp completează această imagine și susține ideea că aceste structuri nu erau doar elemente arhitecturale, ci simboluri antropomorfe, menite să reprezinte oameni, zei sau strămoși mitici. „Se poate spune că singurul element lipsă din acest tipar era fața. Stâlpul cu chip uman pe care l-am găsit într-o structură cu elemente domestice umple acest gol”, a declarat Karul.

Detaliile sculpturii sunt remarcabile pentru epoca în care a fost realizată: ochii adânciți, nasul proeminent și linia maxilarului bine conturată indică o atenție surprinzătoare pentru proporții și expresivitate. Este o dovadă clară că oamenii de acum 11.000 de ani aveau deja un simț estetic dezvoltat și o conștiință a reprezentării umane.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Contextul descoperirii: un centru spiritual mai vechi decât agricultura

Karahan Tepe face parte dintr-un complex vast de situri arheologice care acoperă o zonă de aproape 200 de kilometri pătrați, considerată una dintre cele mai impresionante regiuni ale epocii neolitice. Complexul Taş Tepeler include și celebrul sit Göbekli Tepe, aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, recunoscut ca cel mai vechi templu cunoscut din lume.

Spre deosebire de alte așezări preistorice, Karahan Tepe a fost construit înainte ca agricultura să fie adoptată pe scară largă, ceea ce contrazice teoria tradițională potrivit căreia viața spirituală complexă a apărut abia după dezvoltarea agriculturii. Potrivit profesorului Karul, „Karahan Tepe arată că oamenii au început să construiască spații ritualice și să creeze simboluri religioase cu aproape 2.000 de ani înainte ca agricultura să devină un mod de viață”.

Situl a fost locuit aproximativ 1.500 de ani, între 9400 și 8000 î.Hr. Ulterior, locuitorii au umplut deliberat spațiile cu pământ și le-au abandonat, un gest interpretat de arheologi drept o acțiune simbolică sau ritualică, poate menită să „sigileze” locul.

Stâlpul cu chip uman a fost descoperit în urma unor săpături ample desfășurate în aproape 20 de structuri din zonă. Echipa de 220 de cercetători a ridicat piatra în poziție verticală abia la sfârșitul sezonului de săpături, moment în care a devenit vizibil chipul sculptat.

Semnificația culturală a stâlpului cu chip uman

Dincolo de valoarea sa artistică, stâlpul descoperit la Karahan Tepe are o importanță majoră pentru înțelegerea evoluției spiritualității și a simbolismului uman. Până acum, antropologii au considerat că trecerea de la vânătoare-culegere la agricultură a determinat dezvoltarea unei conștiințe religioase mai sofisticate. Descoperirea actuală arată însă contrariul: oamenii pre-agricoli aveau deja o formă elaborată de exprimare simbolică și o nevoie de reprezentare a propriei identități.

Analizele efectuate asupra materialului de construcție arată că stâlpul a fost sculptat dintr-un bloc masiv de calcar, extras local. Pentru datare, arheologii folosesc fragmente de materiale carbonizate și urme de tencuială găsite în îmbinările zidurilor, confirmând că obiectul datează din jurul mileniului al IX-lea î.Hr.

Stilul sculpturii sugerează o combinație între observația realistă și reprezentarea simbolică. Chipul nu este detaliat în mod naturalist, dar expresivitatea lui transmite un sens al prezenței – o trăsătură definitorie pentru arta religioasă. Unii cercetători cred că stâlpul ar fi putut reprezenta o divinitate protectoare sau un strămoș venerat, alții îl consideră o expresie artistică a identității umane colective.

Pentru lumea arheologică, descoperirea de la Karahan Tepe are un impact comparabil cu cea de la Göbekli Tepe, aducând o nouă perspectivă asupra originilor civilizației. Ea sugerează că arta, religia și comunitatea au apărut simultan, nu succesiv. Cu alte cuvinte, nevoia de a crea și de a simboliza a precedat nevoia de a cultiva și de a stoca.

Descoperirea stâlpului cu chip uman reconfigurează, astfel, nu doar istoria artei, ci și imaginea noastră despre începuturile umanității. Este o dovadă că oamenii de acum 11.000 de ani nu trăiau doar pentru a supraviețui – ci și pentru a se exprima, pentru a da sens lumii lor și pentru a-și lăsa amprenta în piatră.

În fața unui astfel de chip, tăiat în calcar cu precizie și intenție, nu putem decât să recunoaștem un adevăr fundamental: înainte de agricultură, de orașe și de scriere, omul a fost, mai întâi, un artist.