Un nou tratament promite să „programeze” celulele din corp să lupte cu cancerul, fără laborator

Terapia CAR-T a schimbat deja soarta unor pacienți cu cancere de sânge, dar rămâne greu de accesat: celulele T trebuie recoltate, modificate genetic în laborator și apoi reinfuzate, într-un proces care poate dura săptămâni și costă, de regulă, sute de mii de dolari.

Acum, cercetătorii raportează primele semne că ocolirea laboratorului e posibilă: în loc să fie „fabricate” în afara corpului, celulele CAR-T pot fi generate direct în organism, prin livrarea instrucțiunilor genetice către celulele T ale pacientului. Primele rezultate clinice, prezentate la reuniunea anuală a American Society of Hematology (ASH), indică răspunsuri foarte profunde la câțiva pacienți cu mielom multiplu, o formă de cancer al sângelui.

Cum funcționează CAR-T „in vivo” și de ce ar putea schimba tratamentul

În varianta clasică, CAR-T înseamnă un drum lung: medicii recoltează celulele T, apoi acestea sunt „înarmate” cu o genă care le face să producă un receptor special (CAR) capabil să recunoască și să atace celulele canceroase. Totul se întâmplă în facilități specializate, cu logistică complicată, iar pacientul primește adesea și o cură de chimioterapie pentru a „face loc” noilor celule.

Abordarea „in vivo” încearcă să comprime radical pașii: în loc să modifici celulele în laborator, trimiți în corp un „vehicul” genetic care ajunge la celulele T și le livrează instrucțiunile necesare pentru a produce receptorul CAR. În studiile discutate public, acest vehicul a fost, de regulă, un lentivirus proiectat să se atașeze de celulele T și să le introducă secvența genetică dorită, astfel încât organismul să devină, practic, propria linie de producție.

Doliu în lumea muzicii. Artista care cucerea scenele lumii la 13 ani, a murit la doar 26 de ani. Era pe o trotinetă când a fost lovită de o maşină

Horoscop 12 decembrie 2025: ce surprize și oportunități aduce această zi pentru fiecare zodie

Miza e uriașă: dacă terapia poate fi administrată rapid, „off-the-shelf” (fără recoltare și fabricare individuală), costurile și timpii de așteptare ar putea scădea, iar accesul s-ar putea extinde. În paralel, dispar o parte dintre riscurile și complicațiile aduse de procesul industrial al terapiei ex vivo, inclusiv întârzierile care, în cazurile agresive, pot fi fatale.

Primele date clinice: răspunsuri profunde, dar pe un număr mic de pacienți

La ASH 2025, un studiu sponsorizat de Kelonia Therapeutics a prezentat date „first-in-human” pentru o terapie in vivo CAR-T țintită pe BCMA (o țintă folosită frecvent în mielomul multiplu). În acest mic lot inițial, patru pacienți cu mielom multiplu refractar au ajuns la absența bolii detectabile (inclusiv prin criterii de boală minimă reziduală, MRD) după o singură perfuzie, fără chimioterapie de pregătire, iar cel mai îndelung urmărit caz a rămas în răspuns până la cinci luni.

Aceste rezultate se aliniază cu un alt semnal pozitiv apărut în 2025. În iulie, The Lancet a publicat date despre patru pacienți tratați cu o strategie similară bazată pe lentivirus: toți au arătat îmbunătățiri măsurabile, iar la unii boala a devenit nedetectabilă în măduva osoasă în decurs de câteva luni. Studiul a raportat inclusiv un efect notabil asupra unor tumori apărute în afara măduvei, zone unde multe terapii se lovesc de limite.

Totuși, imaginea e departe de a fi completă. Vorbim despre cohorte extrem de mici, cu urmărire scurtă, iar „performanța” reală va trebui judecată în studii mai mari: cât de des apar răspunsuri complete, cât durează și la câți pacienți. În CAR-T clasic, unele persoane cu mielom multiplu pot rămâne fără recădere ani la rând; întrebarea e dacă varianta in vivo poate atinge același prag, fără să plătească un preț de siguranță prea mare.

Riscuri și întrebări deschise: integrare genetică, reacții adverse și alternative mai „blânde”

Dacă eficacitatea începe să arate promițător, siguranța rămâne sub lupă. Într-un studiu publicat în 2025, au apărut reacții mai neobișnuite pentru CAR-T: la trei pacienți, tensiunea arterială a scăzut brusc după perfuzie; doi au avut nevoie de oxigen suplimentar; iar unul a prezentat încetinire mentală și confuzie, toate rezolvate după tratament. În același timp, sindromul de eliberare de citokine (CRS) — frecvent și în CAR-T clasic — a fost raportat la severitate redusă.

În datele Kelonia, profilul de toxicitate a părut mai favorabil în acest lot inițial, însă de ce apar diferențe între studii încă nu e clar, mai ales când platformele se bazează pe aceeași clasă de vectori virali. Când modifici genetic celule în interiorul corpului, controlul fin asupra „dozei biologice” devine mai dificil: câte celule sunt modificate, cât de repede se multiplică și cât timp persistă.

Pe termen lung, cea mai mare îngrijorare ține de lentivirusuri: ele își integrează încărcătura în ADN-ul celulei gazdă, iar integrarea, în anumite condiții, poate crește riscul de evenimente oncogene. De aceea, virologii și imunologii subliniază nevoia de urmărire pe ani, nu pe luni, înainte de concluzii ferme despre raportul risc–beneficiu.

Nu întâmplător, industria farmaceutică a început să parieze masiv pe tehnologie: AstraZeneca a cumpărat EsoBiotec în 2025, tocmai pentru o platformă de „in vivo cell therapy” bazată pe lentivirus, semn că marile companii văd aici o posibilă generație următoare a terapiilor celulare.

În paralel, se conturează și alternative care ar putea reduce unele riscuri. O direcție intens discutată este livrarea instrucțiunilor sub formă de ARN prin nanoparticule lipidice (o tehnologie popularizată de unele vaccinuri COVID-19): cum ARN-ul nu se integrează în genom, expresia receptorului CAR ar fi temporară, ceea ce ar putea tempera reacțiile adverse și elimina o parte din temerile legate de integrare. Capstan Therapeutics a împins această abordare în clinic, iar AbbVie a anunțat achiziția companiei în 2025, invocând tocmai potențialul unei platforme de „in vivo” bazate pe nanoparticule țintite.