Un nou studiu avertizează: colapsul curentului Atlantic nu mai este un scenariu improbabil. Care sunt urmările
Un nou studiu publicat în revista Environmental Research Letters aduce vești îngrijorătoare despre viitorul unuia dintre cele mai importante mecanisme climatice ale planetei: circulația meridională atlantică (Amoc). Considerată până de curând un eveniment cu probabilitate scăzută, prăbușirea acestui sistem de curenți oceanici nu mai poate fi tratată ca un scenariu marginal. Oamenii de știință avertizează că, dacă nu sunt reduse rapid emisiile de carbon, consecințele pot fi catastrofale pentru climă și pentru viețile a milioane de oameni.
Amoc este un „motor” climatic esențial care transportă apa caldă din tropice spre Europa și Arctica, unde aceasta se răcește, devine mai densă și se scufundă, formând un curent de întoarcere în adânc. Acest proces ajută la reglarea temperaturilor globale și la menținerea unui echilibru în sistemul climatic, scrie The Guardian.
Deja se știa că Amoc se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 1.600 de ani, slăbit de schimbările climatice accelerate. Modelele climatice anterioare sugerau că un colaps înainte de anul 2100 este puțin probabil. Totuși, cercetătorii au extins acum simulările până în anii 2300 și 2500 și au descoperit că punctul critic care face inevitabilă prăbușirea ar putea fi depășit chiar în următoarele 10-20 de ani, iar colapsul complet ar putea surveni la 50-100 de ani după acest moment.
Dacă acest proces se produce, efectele ar fi dramatice: Europa Occidentală ar putea experimenta ierni extrem de reci și veri secetoase, centura tropicală de ploi – vitală pentru agricultura din regiunile în curs de dezvoltare – s-ar deplasa, iar nivelul mărilor ar putea crește cu încă 50 cm peste proiecțiile actuale.
Probabilități alarmante și semne clare din ocean
Rezultatele studiului arată că, dacă emisiile de carbon continuă să crească, în 70% dintre scenarii Amoc ajunge inevitabil la colaps. Chiar și în scenarii moderate, procentul rămâne de 37%, iar în scenarii cu emisii reduse, șansele sunt de 25%. Aceste cifre sunt mult peste estimările anterioare, care plasau riscul sub 10%.
Profesorul Stefan Rahmstorf, de la Institutul Potsdam pentru Cercetări privind Impactul Climatic, a declarat că descoperirea este „șocantă”: „Chiar și în scenariile de emisii reduse, respectând Acordul de la Paris, șansele nu mai sunt neglijabile. Vorbim despre un risc care ar putea deveni inevitabil în următoarele două decenii.”
Semnele că sistemul se degradează sunt deja vizibile. Observațiile din Atlanticul de Nord arată o încetinire a curenților în ultimii cinci-zece ani, confirmând predicțiile modelelor. Profesorul Sybren Drijfhout, de la Institutul Meteorologic Regal al Țărilor de Jos, a explicat că, chiar și în scenarii de emisii moderate, Amoc încetinește puternic până în 2100 și se oprește complet ulterior.
Această tendință este alimentată de încălzirea accelerată a Arcticii și de topirea calotelor de gheață din Groenlanda. Apa dulce provenită din ghețari reduce salinitatea și densitatea oceanelor, ceea ce încetinește și mai mult procesul de scufundare a apei reci și creează un efect de buclă auto-amplificată.
Ce urmează și ce soluții există
Deși există încă incertitudini privind momentul exact al colapsului, consensul oamenilor de știință este că riscăm un punct de cotitură ireversibil dacă nu reducem drastic emisiile de combustibili fosili. Studiul subliniază că, deși unele modele arată colapsul după 2100, multe indică faptul că declinul terminal începe chiar în deceniile următoare.
Alți experți, precum Dr. Aixue Hu de la Global Climate Dynamics Laboratory din Colorado, atrag atenția că e nevoie de mai multe observații directe ale oceanului pentru a reduce incertitudinile. Totuși, chiar și o probabilitate de 10% ar fi considerată prea mare pentru un risc cu asemenea consecințe.
În ciuda avertismentelor, există și un mesaj de speranță: „Oceanul se schimbă deja, dar viitorul circulației atlantice este încă în mâinile noastre”, a spus Dr. Jonathan Baker de la Met Office Hadley Centre. Reducerea imediată a emisiilor și accelerarea tranziției către energii curate pot diminua semnificativ riscul și pot întârzia sau chiar preveni punctul de colaps.
Descoperirile recente arată că prăbușirea circulației atlantice nu mai poate fi considerată un scenariu îndepărtat sau improbabil. Cu o probabilitate reală de declin ireversibil în următoarele decenii, mesajul oamenilor de știință este clar: trebuie reduse rapid emisiile globale pentru a limita riscurile.
Altfel, lumea s-ar putea confrunta cu schimbări climatice bruște și devastatoare, care ar afecta nu doar Europa, ci întreg globul. În joc nu mai este doar teoria unor modele climatice, ci stabilitatea întregului sistem de care depinde viața pe Pământ.