Un nou papă, un secret tulburător: „Conclavul”, filmul care transpune lupta tăcută pentru tronul papal

În aceste zile tensionate pentru Biserica Catolică, când Vaticanul se pregătește pentru un nou conclav, atenția lumii se îndreaptă din nou spre ritualul strict secret prin care este ales un papă. Procesul, încărcat de tradiție, dar și de calcule, alianțe și frământări interioare, redevine actual nu doar în realitatea religioasă globală, ci și în spațiul cultural. Nu întâmplător, filmul „Conclavul”, adaptare a romanului semnat de Robert Harris, capătă în aceste momente o încărcătură simbolică aparte.

Pe 21 aprilie 2025, chiar în ziua sfântă a Paștelui, Biserica a pierdut una dintre cele mai importante figuri ale ultimelor decenii: Papa Francisc. Plecarea sa lasă un gol spiritual imens, dar și o responsabilitate uriașă pe umerii cardinalilor reuniți la Vatican. În această perioadă de reflecție, incertitudine și speranță, „Conclavul” devine mai mult decât un thriller politic – devine o lentilă prin care putem privi tensiunile, dilemele și complexitatea alegerii unui nou lider spiritual pentru peste un miliard de credincioși.

Fără a replica fidel realitatea, filmul regizat de Edward Berger reușește să aducă în prim-plan tocmai acele întrebări pe care lumea catolică le va avea, inevitabil, în perioada următoare: cât de mult poate sau trebuie să se schimbe Biserica? Care sunt pericolele și responsabilitățile puterii? Și, mai ales, ce înseamnă cu adevărat să fii un papă al lumii moderne?

Un Vatican tensionat, un papă absent

După moartea neașteptată a Suveranului Pontif, cardinalul Lawrence este desemnat să organizeze conclavul – acea adunare tainică unde cardinalii trebuie să aleagă un nou lider al Bisericii Catolice. Deși la prima vedere miza pare pur religioasă, realitatea este departe de a fi împăcată: candidații rivalizează ideologic, strategic și chiar moral. Dincolo de fațada de solemnitate, se ascund ambiții personale, alianțe fragile și secrete care pot zdruncina instituția.

Pe de o parte, avem liberalismul ezitant al cardinalului american Bellini (Tucci), pe de alta, conservatorismul radical al italianului Tedesco (Castellitto). Se adaugă o figură neașteptat de populară din Nigeria, un adversar redutabil din SUA și un personaj misterios – Benitez, venit din Kabul, care va complica dramatic ecuația.

Ralph Fiennes interpretează cu subtilitate un cardinal prins între conștiință și putere, într-o poveste tensionată despre moralitate, secrete și compromisuri. (Foto: Focus Features)

Ralph Fiennes, un detectiv cu sufletul încrăcat

Cardinalul Lawrence, interpretat cu gravitas și reținere de Ralph Fiennes, este un fel de detectiv moral într-o instituție care funcționează după reguli arhaice și secrete. Pe măsură ce află informații fragmentare despre candidați, Lawrence se vede forțat să ia decizii care încalcă tăcerea impusă de conclav, totul în numele binelui mai mare. De la neutralitate, el ajunge să fie el înseȟ un posibil papă – o ipoteză care încărcă și mai mult tensiunea internă a personajului.

Filmul jonglează cu o temă tot mai actuală: încotro se îndreaptă Biserica? Este o instituție ce trebuie să se adapteze la prezent sau să-și conserve puritatea doctrinară? Berger reușește să nu transforme filmul într-o polemică religioasă, ci într-un thriller politic de cea mai bună calitate.

Regizorul Edward Berger transformă romanul lui Robert Harris într-un film captivant și actual, mai ales în contextul real al alegerii unui nou Suveran Pontif. (Foto: Focus Features)

Un final care va da naștere la discuții

Fără a intra în zona spoilerelor, este de menționat că finalul aduce un răsturnător de situație care va fi cu siguranță intens discutat. Sub masca unui roman de aeroport bine ecranizat, „Conclavul” este o meditație despre compromis, adevăr, credință și conducere.

Cu o coloană sonoră intensă și un montaj ritmat, filmul reușește să țină publicul în tensiune înzecile de minute petrecute aproape exclusiv în incinta Vaticanului. Un spațiu care devine aici nu doar fundal, ci personaj în sine.

„Conclavul” este un film care vorbește despre prezent cu mijloacele unei povești vechi. Este, poate, cel mai bun thriller religios al ultimilor ani.