Un gest rar în sălbăticie: o ursoaică a adoptat un pui de urs polar străin în Golful Hudson

O descoperire recentă i-a surprins pe cercetătorii care studiază urșii polari din Canada și a adus în prim-plan o latură rar observată a comportamentului acestor prădători solitari. O femelă de urs polar din regiunea Churchill, Manitoba, a fost observată crescând nu unul, ci doi pui, dintre care unul nu este al ei. Este doar al 13-lea caz documentat de adopție la urșii polari în peste patru decenii de cercetare sistematică în Golful Hudson, o zonă în care trăiesc aproximativ 4.600 de exemplare.

Cazul este cu atât mai remarcabil cu cât adopțiile la urșii polari sunt extrem de greu de identificat și de confirmat științific, iar de această dată familia a fost nu doar recunoscută, ci și surprinsă pe cameră.

Femela implicată în acest caz este cunoscută de cercetători sub codul X33991 și face parte din subpopulația de urși polari din vestul Golfului Hudson, una dintre cele mai bine monitorizate din lume. În primăvara anului 2025, ursoaica a ieșit din bârlogul matern cu un singur pui, care a fost identificat și marcat de oamenii de știință.

Surpriza a venit câteva luni mai târziu, în toamna aceluiași an, când aceeași femelă a fost observată din nou, de această dată însoțită de doi pui: unul cu marcajul cunoscut și unul fără. Diferența a ridicat imediat semne de întrebare, iar cercetătorii au realizat că asistă la un caz rar de adopție.

Obiectul colorat care a apărut pe mormântul Rodicăi Stănoiu, după ce a fost înmormântată a doua oară. A fost lăsat de o persoană dragă

Horoscopul chinezesc pentru weekendul 20–21 decembrie 2025. Se anunţă schimbări importante la final de an

Nu se știe încă ce s-a întâmplat cu mama biologică a puiului adoptat. În unele situații similare, mamele biologice au fost ulterior identificate în viață, ceea ce sugerează un fenomen numit „schimb de pui”, în care un pui ajunge să fie crescut de o altă femelă fără a fi neapărat orfan. Pentru a clarifica situația, oamenii de știință analizează în prezent probe genetice prelevate de la puiul adoptat, pentru a vedea dacă mama sa biologică este cunoscută în baza de date.

De ce ar adopta un urs polar un pui străin?

Adopția este un comportament neobișnuit pentru urșii polari, animale în general solitare, care evită interacțiunile sociale în afara perioadelor de împerechere sau de creștere a puilor. Mai mult, creșterea unui pui este extrem de costisitoare din punct de vedere energetic pentru o femelă, mai ales într-un mediu atât de dur precum Arctica.

Acest lucru face ca întrebarea „de ce ar adopta o ursoaică un pui care nu este al ei?” să fie una dintre cele mai fascinante. Potrivit specialiștilor, femelele de urs polar sunt mame foarte protectoare și extrem de bine adaptate pentru îngrijirea puilor. Dr. Evan Richardson, cercetător specializat în urși polari, explică faptul că instinctul matern poate fi atât de puternic încât o femelă aflată deja în perioada de creștere a propriului pui să nu poată ignora un pui abandonat care plânge.

Există mai multe ipoteze discutate în literatura științifică. Unele sugerează mecanisme evolutive precum selecția rudelor, altruismul reciproc sau chiar evacuarea excesului de lapte. Altele sunt mai pragmatice și susțin că adopția ar putea fi pur și simplu rezultatul unei „erori”, în sensul că femela, aflată într-o stare hormonală favorabilă îngrijirii, răspunde automat la stimulii unui pui aflat în nevoie.

Un studiu din 2015 dedicat adopțiilor la urșii polari sublinia tocmai această ambiguitate: comportamentul ar putea să nu fie un act conștient de altruism, ci mai degrabă un efect secundar al instinctelor materne extrem de puternice.

O șansă rară la supraviețuire pentru un pui vulnerabil

Indiferent de motivațiile din spatele adopției, un lucru este cert: puiul adoptat a avut un noroc extraordinar. Rata de supraviețuire a puilor de urs polar până la maturitate este de aproximativ 50%, variind de la un an la altul, în funcție de condițiile de mediu și de disponibilitatea hranei. Pentru un pui rămas fără mamă, șansele sunt aproape inexistente.

Alysa McCall, specialistă în conservare și cercetare, subliniază că un pui fără mamă nu are practic nicio șansă să ajungă la vârsta adultă. Faptul că acest pui a fost adoptat înseamnă nu doar hrană și protecție, ci și posibilitatea de a învăța comportamente esențiale pentru supraviețuire: cum să vâneze, cum să se deplaseze pe gheață și cum să evite pericolele.

Cazul ursoaicei X33991 oferă o perspectivă rară asupra complexității vieții urșilor polari și amintește că, dincolo de imaginea lor de prădători solitari și rezistenți, există și momente de comportament neașteptat, care pot face diferența dintre viață și moarte pentru un pui vulnerabil.

Pentru cercetători, această adopție nu este doar o curiozitate, ci o oportunitate valoroasă de a înțelege mai bine comportamentul maternal, adaptabilitatea și limitele biologice ale uneia dintre cele mai emblematice specii ale Arcticii.