Un bărbat a murit de rabie după un transplant de rinichi: cazul rar care ridică întrebări despre siguranța donării de organe

Un caz medical neobișnuit și tragic a atras atenția comunității științifice din SUA: un bărbat din Michigan a murit de rabie după ce a primit un rinichi de la un donator care fusese zgâriat anterior de un sconcs infectat. Deși transmiterea rabiei prin transplant de organ este extrem de rară, incidentul reprezintă un avertisment asupra riscurilor ascunse în procesul de donare și asupra importanței istoricului complet al donatorilor.

Evoluția simptomelor și lupta medicilor pentru diagnostic

Bărbatul a primit un transplant de rinichi stâng într-un spital din Ohio, iar aproximativ cinci săptămâni mai târziu au apărut primele simptome îngrijorătoare: tremor, slăbiciune la nivelul picioarelor, incontinență urinară și confuzie. Semnele păreau inițial vagi, dar evoluția lor rapidă a ridicat semne de întrebare pentru medici, scrie presa străină.

La o săptămână după debutul simptomelor, pacientul a necesitat internare. Pe lângă agravarea stării generale, acesta prezenta febră, dificultăți la înghițire și ceea ce medicii consideră un simptom clasic în infecțiile cu rabie – hidrofobia, o teamă irațională față de apă. În scurt timp, a ajuns să aibă nevoie de suport ventilator pentru respirație.

Medicii au suspectat rabia pe baza tabloului clinic și au apelat la specialiști ai Departamentului de Sănătate din Ohio și ai Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC). Testele trimise la CDC au confirmat prezența materialului genetic al virusului rabic, precum și a anticorpilor specifici. Din păcate, odată instalată, rabia rămâne o boală aproape întotdeauna fatală. Pacientul a murit într-un interval scurt după internare, iar cazul a fost raportat ca fiind primul de acest tip în Michigan în ultimii 15 ani.

Oana Roman, criticată după ce şi-a cumpărat o geantă de lux. ”Din banii mei, cu munca mea”. Ce i-a deranjat pe internauţi

Cele 5 zodii care trăiesc cea mai intensă săptămână romantică din an, începând cu 15 decembrie. Marea iubire bate la geam

Punctul de plecare al infecției: un donator și un incident ignorat

Investigația declanșată de CDC a condus la o descoperire neașteptată. Donatorul de organe, provenit din Idaho, fusese implicat într-un incident cu un sconcs în octombrie 2024. Potrivit familiei, animalul l-ar fi atacat în timp ce acesta ținea în brațe un pisoi. În timpul confruntării, sconcsul a fost lovit și a leșinat, iar donatorul a suferit o zgârietură adâncă la nivelul tibiei, zgârietură care sângerase, dar care fusese considerată un incident minor.

La câteva săptămâni după acest episod, bărbatul a început să manifeste simptome tipice rabiei: confuzie, dificultate la înghițire, halucinații și gât înțepenit. A fost găsit inconștient și transportat la spital, unde a fost resuscitat, însă starea lui s-a deteriorat rapid. A fost declarat în moarte cerebrală după cinci zile.

Un element crucial al anchetei a fost faptul că personalul medical care l-a tratat nu știa despre zgârietură, astfel că simptomele au fost puse inițial pe seama unor probleme cronice preexistente. Doar după declanșarea investigației au fost analizate retroactiv probe de la donator, iar acestea au confirmat prezența virusului rabic în țesutul renal.

Deși rinichiul stâng – cel transplantat pacientului din Michigan – nu a avut probă suficientă pentru confirmare directă, testele pozitive din celălalt rinichi și contextul clinic au consolidat concluzia: virusul a fost transmis prin transplant.

Un eveniment medical extrem de rar, dar cu implicații importante

Din 1978 până în prezent, în Statele Unite au fost raportate doar patru cazuri de rabie transmise prin transplant, ceea ce subliniază raritatea absolută a unui asemenea incident. Procedurile din spitale includ numeroase măsuri de siguranță pentru a preveni transmiterea infecțiilor, însă rabia ridică provocări particulare, deoarece evoluează adesea fără simptome clare până în stadiile tardive.

Rabia rămâne una dintre cele mai letale boli cunoscute, cu o rată de mortalitate aproape totală după apariția simptomelor. Tratamentul preventiv – administrarea de anticorpi antirabici și vaccinul – este extrem de eficient atunci când este aplicat imediat după expunere. În acest caz însă, nici pacientul, nici medicii nu aveau motive să suspecteze o expunere anterioară la virus.

Cazul subliniază importanța evaluării atente a istoricului donatorilor, inclusiv a interacțiunilor aparent banale cu fauna sălbatică. Totodată, arată cât de dificil este să identifici rabia la un pacient cu simptome nespecifice, în absența unui incident clar de expunere.

Deși riscul de transmitere a rabiei prin transplant rămâne extrem de scăzut, evenimentul reamintește faptul că protocoalele medicale trebuie actualizate constant în funcție de realitățile epidemiologice. În zonele unde interacțiunile cu animale sălbatice sunt frecvente, chiar și o zgârietură minoră poate avea consecințe tragice.

Pentru comunitatea medicală, cazul reprezintă o lecție dificilă, dar valoroasă: în lupta cu bolile infecțioase, detaliile mărunte pot fi decisive, iar transparența în istoricul donatorilor poate face diferența dintre viață și moarte.