Jumătate dintre tinerii din România se confruntă cu depresie sau anxietate: realitățile unui fenomen ignorat

Un studiu recent realizat în cadrul proiectului „Parteneriat pentru Sănătate Mintală” scoate la lumină o realitate alarmantă: jumătate dintre adolescenții și tinerii din România declară că s-au confruntat cu depresie sau anxietate în ultimele luni. Datele dezvăluie nu doar o tendință îngrijorătoare, ci și stigmatizarea profundă care oprește mulți dintre aceștia să solicite ajutor calificat.

Cu toate că 26% dintre români au recunoscut că au avut astfel de dificultăți emoționale în ultimele trei luni ale anului 2024, problema este semnificativ mai accentuată în rândul Generației Z. Totuși, 61% dintre cei care au experimentat asemenea tulburări au evitat să apeleze la medici sau consilieri din cauza rușinii, temerii de a fi judecați sau lipsei de conștientizare a gravității situației lor.

Stigmatizarea, principalul obstacol în căutarea ajutorului

În România, sănătatea mintală continuă să fie un subiect tabu, adesea perceput ca un semn de slăbiciune sau ca o problemă izolată care afectează doar cazuri grave. De aceea, cei care se confruntă cu depresie sau anxietate ezită să vorbească despre suferința lor. Studiul subliniază că printre principalele bariere în căutarea ajutorului se află rușinea (53%), teama de judecată socială (56%) și lipsa de înțelegere a propriei stări (60%).

Această tendință de marginalizare este confirmată de declarații ale specialiștilor, care evidențiază impactul stigmatizării asupra sănătății mintale. Dr. Ana Giurgiuca, președinta Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie, atrage atenția asupra faptului că un număr mare de oameni așteaptă ani de zile înainte de a căuta diagnostic și sprijin adecvat. Pentru unii, acest interval poate ajunge la 11 ani.

În plus, percepția asupra sănătății mintale în România accentuează decalajul dintre realitatea medicală și concepțiile din societate. Majoritatea asociază problema cu afecțiuni severe, internări psihiatrice sau comportamente periculoase, omisând astfel tratarea simptomelor ușoare, dar persistente.

Importanța intervenției timpurii în adolescență

Adolescența este o etapă critică, în care tinerii dezvoltă obiceiuri sociale, emoționale și personale care le modelează viitorul. Autoritățile sanitare, cum ar fi Organizația Mondială a Sănătății, subliniază importanța promovării unor obiceiuri sănătoase precum exercițiile fizice regulate, îmbunătățirea calității somnului și cultivarea abilităților cognitive și emoționale.

Cu toate acestea, expunerea adolescenților la sărăcie, abuz, violență sau alte forme de stres devine un factor determinant pentru apariția tulburărilor mintale. Mediul familial, calitatea relațiilor cu colegii și nivelul de sprijin emoțional sunt esențiale pentru prevenirea acestor probleme. În lipsa unei intervenții coordonate, riscurile cresc exponențial, iar simptomele minore din adolescență pot evolua în tulburări psihice mai grave la vârsta adultă.

Deși unii adolescenți reușesc să își gestioneze dificultățile și să devină rezilienți, alții au nevoie urgentă de sprijin. Experiențe precum hărțuirea, discriminarea sau sărăcia generează un risc major asupra sănătății lor emoționale. De asemenea, grupurile vulnerabile – cum ar fi copiii din familii defavorizate, cei cu dizabilități sau cei din minorități – se confruntă cu obstacole și mai dificile în căutarea ajutorului.

Ce putem face mai bine?

Studiul scoate în evidență câteva măsuri esențiale pentru schimbarea paradigmei în sănătatea mintală. Cele mai importante ar fi promovarea educației despre sănătatea mintală încă din școală, garantarea confidențialității pentru cei care cer sprijin și campanii de conștientizare care să reducă prejudecățile față de cei afectați.

Educația și empatia sunt cheia pentru crearea unui mediu sigur în care adolescenții și tinerii să se simtă confortabil vorbind despre sănătatea lor mintală. Astfel, putem pune bazele unei societăți care tratează sănătatea emoțională cu aceeași seriozitate ca sănătatea fizică.

Pe termen lung, implicarea activă a familiei, profesorilor și medicilor de familie în sprijinirea adolescenților este vitală pentru a crea o bază solidă pentru echilibrul lor viitor. Schimbarea începe cu dialogul și cu înțelegerea, dar ține și de accesul rapid la servicii de sprijin psihologic profesional, care trebuie să devină mai disponibile și mai inclusiv accesibile.