Umanitatea, tot mai aproape de sindromul Kessler: dezastrul care ne-ar putea bloca în trecut

Explorarea spațială a făcut pași uriași în ultimele decenii, dar un pericol invizibil amenință să oprească progresul și chiar să ne arunce înapoi în timp cu un secol. Sindromul Kessler, teoretizat încă din anii ’70 de cercetătorii NASA, descrie un scenariu apocaliptic în care acumularea de deșeuri spațiale generează un lanț de coliziuni incontrolabile, blocând accesul la orbita joasă a Pământului.

În prezent, omenirea a intrat deja în prima fază a acestui sindrom, conform specialiștilor din domeniu. Aceasta se manifestă prin defecțiuni cauzate de coliziunea sateliților cu fragmente mici de deșeuri spațiale. Următoarea etapă, care ar putea începe în doar câteva decenii, va aduce impacturi mai puternice și pierderea a numeroși sateliți. Dacă fenomenul nu este stopat, ultima etapă va face imposibilă orice lansare în spațiu, afectând comunicațiile, navigația GPS și cercetarea științifică.

Cât de aproape suntem de un punct fără întoarcere?

Dr. Darren McKnight de la compania LeoLabs, specializată în monitorizarea deșeurilor spațiale, avertizează că omenirea este pe cale să intre în a doua etapă a sindromului Kessler. Acest proces se va desfășura în trei faze:

1. Impacturi minore – sateliții și stațiile spațiale suferă defecțiuni din cauza coliziunilor cu fragmente de dimensiuni mici (1 mm – 3 cm);
2. Coliziuni majore – sateliții scoși din uz și alte obiecte mari din spațiu încep să se ciocnească, generând un număr tot mai mare de resturi orbitale;
3. Cascada de coliziuni – numărul uriaș de fragmente spațiale face imposibilă plasarea de noi sateliți pe orbită și blochează orice lansare viitoare.

Dacă nu se iau măsuri drastice, cercetătorii estimează că în 50-100 de ani vom ajunge într-un punct critic. Alternativa utilizării baloanelor de mare altitudine sau a planoarelor solare pentru a înlocui sateliții nu este viabilă pe termen lung din cauza costurilor ridicate și a limitărilor tehnologice. Mai grav, zborurile spațiale ar putea deveni mult prea periculoase, punând capăt planurilor de colonizare a Lunii și a planetei Marte.

Cum arată căsuța de 26.000 de euro ce i-a fermecat pe români. Fenomenul tiny house câștigă teren și la noi: „Redefinește ideea de locuință modernă”

Primele imagini de la Târgul de Paște organizat de Lia Olguța Vasilescu. Primăria mizează pe decoruri spectaculoase pentru a recrea succesul de la Crăciun FOTO

Încălzirea globală, un factor care accelerează dezastrul

Un studiu recent al cercetătorilor de la MIT și Universitatea din Birmingham arată că sindromul Kessler ar putea deveni realitate mai repede decât se estima inițial, din cauza încălzirii globale. Gazele cu efect de seră contribuie la răcirea și contracția atmosferei superioare, ceea ce reduce forța de frecare exercitată asupra deșeurilor orbitale. Astfel, resturile spațiale rămân mai mult timp pe orbită, crescând exponențial riscul coliziunilor.

În mod normal, atmosfera densă încetinește treptat sateliții și alte obiecte, făcându-le să reintre în atmosferă și să se dezintegreze. Însă, pe măsură ce atmosfera superioară devine mai subțire, aceste resturi spațiale rămân în orbită pentru perioade mult mai lungi, amplificând pericolul unui efect de domino catastrofal.

Ce soluții avem pentru a evita sindromul Kessler?

În prezent, există aproximativ 130 de milioane de fragmente de deșeuri spațiale care plutesc pe orbita Pământului, iar tehnologia pentru eliminarea lor este încă la început. Specialiștii consideră că singura soluție viabilă este să câștigăm timp pentru dezvoltarea unor metode eficiente de curățare a spațiului.

Reglementările internaționale sunt, de asemenea, un aspect esențial. Actualele acorduri spațiale, create în anii ’60, nu mai sunt suficiente pentru a face față realității actuale. De exemplu, în 2022, un acord internațional care interzice testele cu arme anti-satelit a fost semnat de 36 de țări și 50 de companii aerospațiale private. Cu toate acestea, puteri spațiale precum China, Rusia și India nu au aderat la acest tratat, ceea ce ridică îndoieli asupra eficienței sale.

John C. Crassidis, cercetător în cadrul NASA și expert în inginerie aerospațială, susține că omenirea nu va acționa decisiv decât după ce va avea loc o tragedie.

„Atunci când un astronaut va fi rănit sau ucis din cauza deșeurilor spațiale, abia atunci lumea va realiza cât de gravă este situația”, avertizează el.

Viitorul explorării spațiale depinde acum de capacitatea umanității de a lua măsuri înainte de a fi prea târziu. Fără o acțiune concertată la nivel global, sindromul Kessler riscă să devină realitatea sumbră care va pune capăt visului nostru de a explora stelele.