Uber, sancționată de autoritățile române pentru muzica din mașină. Trebuie să plătească drepturi de autor, conform Curții de Apel București
În România, muzica din mașină pare un detaliu banal, mai ales când e vorba de o cursă comandată din aplicație. Dar exact acest detaliu a ajuns în instanță, iar miza nu mai ține de gusturi muzicale, ci de drepturi de autor și de cine răspunde, juridic, pentru comunicarea publică a operelor.
Decizia Curții de Apel București schimbă un reflex pe care mulți îl considerau “de fundal”: dacă muzica e difuzată în mod repetat în mașinile care efectuează curse printr-o platformă, nu mai este doar ascultare privată. Asta deschide o discuție mai mare despre cum se aplică legea drepturilor de autor într-o economie a serviciilor, în care „locul” consumului nu mai e un bar sau un magazin, ci un habitaclu de automobil.
Ce a decis Curtea de apel București și ce sumă e în joc
Potrivit relatărilor din presa economică, Curtea de Apel București a stabilit că Uber trebuie să plătească drepturi de autor pentru muzica difuzată în autoturismele care efectuează curse prin platformă, în urma unui proces inițiat de UCMR-ADA, organizație de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
În acțiune s-a invocat perioada septembrie 2015 – noiembrie 2018 și ideea că muzica ar fi fost comunicată public fără licența neexclusivă necesară. Suma vehiculată în spațiul public depășește 7,3 milioane lei, la care se adaugă TVA, iar hotărârea nu este definitivă, fiind menționată posibilitatea declarării recursului.
De ce muzica din mașină poate fi considerată „comunicare publică”
Cheia e diferența dintre ascultarea privată și comunicarea publică. În interpretarea folosită frecvent în litigii de acest tip, dacă muzica devine parte dintr-un serviciu oferit repetitiv, către public, în context comercial, atunci nu mai e doar „radio pentru șofer”, ci o utilizare care poate necesita licențiere și remunerare a titularilor de drepturi.
Situația seamănă, ca logică, cu muzica din spații comerciale: restaurant, salon, magazin, recepție, chiar dacă fiecare loc are particularități. În cazul ride-hailing, spațiul e mai mic și mai „personal”, dar cursa este o prestare de servicii către public, iar pasagerii se schimbă continuu. Din perspectiva drepturilor, acest context repetitiv poate susține ideea de comunicare publică, mai ales când muzica contribuie la ambient și la experiența serviciului.
Ce urmează pentru Uber, șoferi și pasageri în 2026
Practic, dosarul ridică o întrebare incomodă: cine e „utilizatorul” care ar trebui să aibă licență, platforma sau fiecare șofer în parte. În multe industrii, licențele se gestionează centralizat, dar aici vorbim de mii de mașini și comportamente diferite, de la muzică oprită complet până la radio permanent deschis.
Pentru pasageri, schimbarea ar putea fi invizibilă: fie costul se absoarbe în modelul de business, fie apar reguli mai stricte despre difuzarea audio în timpul curselor. Pentru șoferi, e posibil să apară recomandări standardizate (muzică off, volum redus, surse fără copyright, sau soluții licențiate). În funcție de evoluția juridică, discuția ar putea migra și spre alte platforme și servicii similare, pentru că precedentul de interpretare contează aproape la fel de mult ca suma în sine. Mai multe detalii despre întregul proces, pe Justnews.ro.