Trump vrea să dea 2.000 de dolari aproape fiecărui american din tarife. Economiștii spun că socoteala de la Casa Albă nu se potrivește cu cea din târg

Președintele SUA, Donald Trump, a relansat ideea spectaculoasă de a trimite câte un „dividend din tarife” de cel puțin 2.000 de dolari pentru majoritatea americanilor, excluzându-i pe cei cu venituri mari, idee anunțată pe Truth Social și prezentată ca o dovadă că politica sa comercială aduce bani la buget. Planul sună bine electoral și comunică simplu – „v-am taxat importurile, acum vă dau banii înapoi” –, dar cifrele și procedurile legale arată că drumul de la postare la cecul din cutia poștală e mult mai complicat decât lasă Casa Albă să se înțeleagă. Economiștii atrag atenția că încasările din tarife nu acoperă o astfel de cheltuială, iar în paralel Curtea Supremă discută chiar legalitatea întregii arhitecturi de tarife a administrației Trump.

De unde vin banii și de ce nu ajung

În logica președintelui american, tarifele impuse pe importuri „au adus miliarde” și pot fi transformate într-un fel de bonus național. Administrația a raportat în 2025 venituri de ordinul a circa 195 de miliarde de dolari din tarife vamale până la final de septembrie, o sumă mare, dar nu suficientă pentru ce promite Donald Trump. Dacă ar primi 2.000 de dolari aproximativ 150 de milioane de adulți cu venituri sub 100.000 de dolari pe an, factura s-ar apropia de 300 de miliarde de dolari, a calculat Erica York, de la Tax Foundation, conform CBS News.. Cu alte cuvinte, dorința este cu cel puțin o sută de miliarde peste ce există efectiv în casierie.

Mai mult, o parte din veniturile din tarife sunt deja „promise” sau contestate. Dacă Curtea Supremă decide că președintele a depășit legea de urgență din 1977 (IEEPA) când a pus aceste tarife aproape global, o parte din bani ar putea trebui returnată companiilor americane care au plătit suprataxele la import, scrie AP News. Asta ar micșora imediat fondul din care Casa Albă spune că vrea să plătească dividendul. Iar în Congres, orice astfel de plată ar avea nevoie de o lege clară care să autorizeze Trezoreria să vireze banii – la fel cum s-a întâmplat în pandemie, când stimulentele au fost aprobate de parlament și semnate de președinte.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Ce spun economiștii și de ce se tem

Economiștii intervievați în presa americană în ultimele zile au două obiecții mari: matematica și inflația. Matematica, pentru că 90–120 de miliarde de dolari încasate efectiv din noile tarife nu pot susține o plată de 300 de miliarde, nici dacă președintele „rotunjește” în sus potențialele încasări viitoare. Chiar Tax Foundation notează că fiecare dolar obținut din tarife tinde să fie „mâncat” parțial de scăderi în alte venituri fiscale, deci venitul net este mai mic decât pare la prima vedere.

Inflația este a doua problemă. Un cec aproape universal de 2.000 de dolari ar pune bani în circulație într-un moment în care prețurile au din nou tendința de a urca și, paradoxal, chiar din cauza tarifelor – tarifele fac importurile mai scumpe, ceea ce se transmite în prețuri. Dacă peste aceste prețuri mai pui și o injecție de cerere, riști „un nou puseu de 1–3 puncte procentuale”, avertizează specialiști citați în presa economică americană. De altfel, un oficial al Trezoreriei, Scott Bessent, a lăsat deja o portiță: „dividendul” ar putea lua forma unor reduceri de taxe, nu neapărat a unei plăți directe – semn că nici în guvern nu există încă un plan operațional.

Un plan anunțat fix când tarifele sunt sub lupă

Contextul politic nu e întâmplător. Exact în aceste zile, Curtea Supremă pune sub semnul întrebării ideea că președintele poate, singur, sub umbrela IEEPA, să creeze un regim de tarife care aduce sute de miliarde de dolari și care afectează comerțul global. Mai mulți judecători – inclusiv conservatori – au fost sceptici și au spus că tarifele sunt, în esență, o formă de taxare și că asta este prerogativa Congresului, nu a Casei Albe. Dacă instanța decide împotriva lui Donald Trump, nu doar că modelul de finanțare al „dividendului din tarife” se prăbușește, dar se creează și un precedent care limitează pentru viitor folosirea stării de urgență economice pentru a strânge bani.

Iar chiar dacă planul ar trece juridic, tot ar mai fi un hop politic: Congresul trebuie convins să aprobe o nouă cheltuială de sute de miliarde într-un moment în care datoria publică americană e deja uriașă, notează cei de la Euronews. Interesant este că Trump a spus, tot pe Truth Social, că „ce rămâne” după ce se plătesc cecurile ar urma să fie folosit pentru reducerea datoriei. Economiștii spun însă că ordinea corectă e invers: mai întâi vezi câți bani sunt realmente disponibili, apoi împarți. Acum Casa Albă pare să plece de la suma politică de 2.000 de dolari și abia apoi să caute justificările fiscale.