Tragedia bacului Haiducul, Micul Titanic al Bucureștiului, mușamalizată de comuniști. Peste 70 de oameni s-au înecat când furtuna a scufundat vasul în Lacul Tei

Tragedia din Lacul Tei, din data de 6 august 1967, este un episod tragic care a lăsat o amprentă adâncă asupra istoriei Bucureștiului și a memoriei colective a celor care au trăit în acea perioadă. Evenimentul, cunoscut și ca naufragiul bacului „Haiducul”, a fost un moment de neuitat, cu o amploare și o dramă ce păreau imposibile într-o perioadă de constrângere informativă și politică. Într-o perioadă în care accesul la informații era strict controlat, tragedia de pe Lacul Tei a fost o știre care a cutremurat întreaga capitală, dar care, de asemenea, a fost ținută ascunsă de autoritățile comuniste. Însă, chiar și așa, ecourile acestei tragedii au rămas în amintirea tuturor.

Vasul Haiducul, scufundat de furtună pe Lacul Tei din Capitală

Lacul Tei, o destinație de relaxare populară în perioada interbelică și în anii 1960, era un loc de agrement unde bucureștenii veneau să se răcorească în zilele toride de vară. Deși astăzi ștrandul și zona au ajuns ruine, în acea perioadă, locul era una dintre cele mai aglomerate zone de vacanță din București.

Aleea umbroasă, plină de copaci ca salciile și corcodușii, bazinele de înot și, mai ales, accesul la apă, făceau din acest loc un refugiu perfect pentru toți cei care își doreau o escapadă din orașul sufocant.

În acele vremuri, duminica era ziua de relaxare, când întreaga capitală părea să își oprească ritmul cotidian și să se înghesuie la ștrandurile orașului.

Horoscop 7 decembrie 2025. O zodie se confruntă cu tensiuni în familie

Elena Băsescu, de nerecunoscut. Fiica fostului președinte este complet schimbată, a renunțat și la ținutele îndrăznețe

În jurul orei 17:00, în ziua de 6 august 1967, vremea s-a schimbat brusc. Un vânt puternic a început să bată asupra lacului, iar cerul s-a acoperit de nori negri, semn că o furtună se apropia.

În acele condiții, mii de oameni de pe malul Lacului Tei au decis să se îmbarce pe bacul „Haiducul”, care făcea traversări între debarcaderul Parcului Tei și cel al Ștrandului Tei.

De obicei, bacul transporta un număr de 120 de persoane, conform capacității sale permise, dar, în acea duminică de august, oamenii, disperați să ajungă la adăpost din cauza furtunii, s-au înghesuit pe ambarcațiune. La bordul bacului s-ar fi îmbarcat aproximativ 200 de persoane, adică aproape dublu față de capacitatea maximă.

Supraîncărcarea bacului „Haiducul” a avut consecințe tragice. Ambarcațiunea, care era o structură simplă, cu două flotoare unite între ele și o punte din scânduri, nu era concepută să facă față unei încărcături atât de mari.

De asemenea, pe balustradele bacului erau câțiva colaci de salvare, dar majoritatea pasagerilor, mulți dintre ei îmbrăcați sumar din cauza caniculei, nu știau să înoate și nu aveau nicio pregătire în caz de accident.

În plus, furtuna a făcut ca valurile să crească rapid și, sub greutatea oamenilor, bacul a început să se lase la nivelul apei. În scurt timp, valurile puternice au început să inunde platforma, iar apa s-a infiltrat în flotoare. În cele din urmă, bacul s-a răsturnat, iar oamenii au căzut în apă.

Comuniștii au modificat bilanțul victimelor tragediei

La bordul bacului „Haiducul” se aflau, pe lângă înotători și persoane obișnuite, și mulți turiști care fuseseră la ștrand. Aceștia nu au avut nicio șansă de a se salva. Potrivit unui raport oficial, o parte dintre pasageri au fost salvați, însă alte 24 de persoane au decedat prin înec, iar alte 23 au fost rănite.

Cele mai multe dintre victime au fost înecate, iar unele dintre trupurile neînsuflețite au fost descoperite la câteva ore după tragedie.

Majoritatea celor decedați erau oameni care veniseră să se relaxeze pe malul lacului și care nu aveau cum să se apere de valurile mari care se ridicau sub efectul furtunii. Totul s-a întâmplat într-un interval foarte scurt, iar cei care se aflau pe malul lacului și urmau să ia următorul bac au privit cu groază scena tragediei.

Conform unui raport de la Arhivele Naționale, întocmit de procurorul șef al orașului București și de șefii Direcției Miliției Capitalei, bacul „Haiducul” a fost supus unei încărcări excesive de pasageri, iar comandantul bacului, O.C., a cedat insistențelor acestora, pornind în cursă chiar și în aceste condiții nesigure.

În timpul călătoriei, valurile mari au lovit ambarcațiunea și au determinat răsturnarea acesteia. Raportul arată că bacul nu ar fi fost echipat corespunzător pentru astfel de condiții și nu ar fi avut suficiente măsuri de siguranță pentru o cantitate atât de mare de oameni.

“În ziua de 6 august 1967, în jurul orelor 17.00, bacul nr. 473, proprietatea I.C.A.B-Gospodăria Ștranduri și Ambarcațiuni, care făcea curse de pasageri pe Lacul Tei, pornind în cursă de la debarcaderul intern al Ștrandului ICAB-Tei spre debarcaderul extern, s-a scufundat la jumătatea distanței între cele două debarcadere.

Toți pasagerii de pe bac au căzut în apă. O parte din pasageri au fost salvați. Catastrofa s-a soldat cu următoarele consecințe cunoscute până în prezent: 24 de persoane au decedat prin înec. 21 de persoane sunt internate la Spitalul de Urgență I.C.Frimu unde primesc îngrijiri medicale.

Din acestea, 2 persoane sunt într-o stare gravă. 23 de persoane transportate deasemeni la Spitalul I. C. Frimu după îngrijirile medicale acordate au fost lăsate la domiciliu, fiind în afară de orice pericol.”, arată raportul întocmit de către autorități la momentul tragediei, notează B365.

Vezi și: ”Vine spre noi, ne lovește!” Povestea tragică a ”Titanicului” românesc. Cum s-a scufundat Independența, cea mai mare navă construită vreodată în România

Ștrandul Tei, anii ’70, București. Foto Arhiva istorică Agerpres

Au evacuat apa din Lacul Tei în încercarea de a găsi trupurile victimelor

În ciuda amplorii tragediei, autoritățile comuniste au făcut tot posibilul să păstreze secretul despre naufragiul bacului „Haiducul”. Într-un stat totalitar, știrile negative erau adesea cenzurate, iar orice incident care ar fi putut afecta imaginea regimului era tratat cu tăcere.

Ziarele oficiale nu au publicat nimic despre tragedie, iar informațiile care ajungeau la cetățeni erau limitate și foarte modificate. Totuși, presa străină a raportat evenimentul, iar unele surse din Viena și din București au afirmat că numărul victimelor ar fi putut ajunge până la 100.

Aceste informații nu au fost niciodată confirmate oficial, dar ele au circulat mult timp printre oameni. Ceea ce s-a întâmplat după tragedie a fost o anchetă amănunțită, care a implicat inclusiv armata și scafandrii.

Apa din Lacul Tei a fost evacuată pentru a căuta eventuale victime rămase înecate, iar salvatorii au făcut tot posibilul pentru a recupera trupurile celor dispăruți.

Cu toate acestea, numărul oficial de victime a fost mult mai mic decât cel real, iar autoritățile au minimizat amploarea evenimentului pentru a evita un scandal internațional.

Zeci de oameni și-au pierdut viața în urma scufundării vasului

În ciuda cenzurii și a tăcerii oficiale, tragedia bacului „Haiducul” a rămas în memoria colectivă a celor care au trăit acele vremuri.

Chiar și astăzi, când se vorbește despre Lacul Tei și despre perioada respectivă, mulți oameni își amintesc de acea zi fatală și de poveștile tragice care circulau despre victimele naufragiului.

Locul accidentului a fost marcat de un profund sentiment de regret și durere, iar memoria celor care și-au pierdut viața continuă să trăiască în poveștile și în sufletele celor care au fost martori ai acelei zile fatidice.

Într-o perioadă în care informațiile erau manipulate, iar regimul comunist controla cu fermitate orice fel de știre care putea afecta imaginea statului, tragedia bacului „Haiducul” a rămas un simbol al neputinței și al controlului absolut al regimului asupra vieții cotidiene.

Vezi și: Spaima rușilor din Marea Neagră: submarinul românesc „Delfinul” a scris istorie, dar zace la mal de 20 de ani și rămâne unic în flota noastră navală