Tinerii români aleg libertatea în locul stabilității: de ce generația Z pune timpul liber mai presus de siguranța financiară
Piața muncii din România trece printr-o transformare profundă, condusă de noile generații. Tinerii de astăzi nu mai sunt dispuși să se sacrifice pentru siguranța financiară, așa cum făceau părinții lor. Ei pun accent pe timp liber, echilibru și flexibilitate, chiar dacă acest lucru înseamnă venituri mai mici sau cariere fragmentate. Economistul Lucian Fanea explică faptul că generația Z, formată din tineri născuți după anul 1995, a schimbat complet regulile jocului: nu mai vânează stabilitatea, ci caută libertatea de a-și organiza viața după propriile valori.
„Tinerii de azi au așteptări foarte mari de la locul de muncă — salariu bun, beneficii, condiții flexibile — dar nu mai sunt dispuși să rămână pe termen lung dacă mediul nu li se potrivește. Spre deosebire de generațiile anterioare, care vedeau cariera ca pe o linie stabilă, generația Z o vede ca pe un traseu în zig-zag, adaptat momentului”, explică Fanea, pentru ȘtirileProTV.
Schimbarea de mentalitate a tinerilor este legată de modul în care aceștia privesc echilibrul dintre viața profesională și cea personală. În locul „cultului stabilității” promovat de generațiile care au trăit crizele economice din 2008–2009, tinerii actuali preferă siguranța emoțională și libertatea de mișcare.
Mulți dintre ei aleg joburi care le oferă program flexibil, posibilitatea de a lucra remote și o atmosferă relaxată la birou, în detrimentul salariilor mari, dar stresante. Fenomenul nu este doar românesc, ci global: generația Z refuză ideea de „muncă până la epuizare” și caută sens și autonomie.
Lucian Fanea atrage însă atenția asupra unei discrepanțe tot mai vizibile: „Așteptările tinerilor sunt, de multe ori, mai mari decât competențele lor. Ei cer salarii ridicate și beneficii consistente, dar fără o experiență solidă sau o dorință reală de a munci pe termen lung.” Totuși, pandemia și perioada de izolare au avut un efect semnificativ asupra acestei generații. Lucrul de acasă a demonstrat că performanța nu depinde de prezența fizică la birou, ci de capacitatea de a-ți gestiona timpul și sarcinile.
Această experiență a consolidat dorința tinerilor de a lucra în ritmul propriu, de oriunde, fără constrângeri rigide. „Timpul liber a devenit o formă de putere personală. Nu mai este un lux, ci o condiție a echilibrului mental”, afirmă economistul.
De ce pleacă tinerii mai târziu de acasă și cum le influențează acest lucru deciziile
Unul dintre motivele pentru care tinerii își permit să fie selectivi în carieră este faptul că mulți locuiesc cu părinții până la vârste de peste 30 de ani. Potrivit datelor Eurostat, vârsta medie la care un român părăsește casa părintească este 27,3 ani, ușor peste media Uniunii Europene. În țările nordice, tinerii pleacă de acasă în jurul vârstei de 21–22 de ani, în timp ce în sudul Europei, valorile urcă peste 30.
Această diferență explică parțial de ce tinerii români nu simt presiunea financiară la fel de acut ca părinții lor. Locuind acasă, fără chirie și fără cheltuieli majore, mulți își pot permite să refuze un job care nu le place sau să încerce mai multe domenii până îl găsesc pe cel potrivit. „Stabilitatea financiară vine mai târziu, dar libertatea de alegere e mai mare”, comentează Fanea.
Pe de altă parte, acest model aduce și riscuri. În România, peste 500.000 de tineri se află în categoria NEET — adică nu lucrează și nu urmează nicio formă de educație sau formare profesională. Procentul lor este de 19%, cel mai mare din Uniunea Europeană. Fenomenul reflectă o combinație de lipsă de motivație, oportunități reduse și o piață a muncii care încă nu se adaptează la valorile generației noi.
Deși unii dintre acești tineri visează la cariere în IT, marketing digital sau design, alții rămân blocați între așteptări nerealiste și lipsa competențelor practice. „România are cea mai mică durată a vieții profesionale din Uniunea Europeană — doar 32,7 ani în medie. Este un semnal clar că piața noastră de muncă nu reușește să integreze eficient tinerii”, explică economistul.
Generația care vrea sens, nu doar bani
Salariul rămâne important, dar nu mai este singurul criteriu de motivare. „Prima întrebare la un interviu este tot ‘Cât este salariul?’, dar răspunsul contează doar dacă e însoțit de beneficii precum abonamente la sală, team building-uri, asigurări de sănătate sau zile libere suplimentare”, spune Fanea. Tinerii preferă companiile care investesc în starea lor de bine și care oferă o cultură organizațională bazată pe încredere și colaborare, nu pe control rigid.
În același timp, creativitatea și tehnologia au devenit motoare esențiale ale economiei moderne. România, cu o infrastructură digitală solidă și cu o generație tânără adaptată rapid la noile tehnologii, se îndreaptă spre o economie în care munca va fi tot mai puțin legată de un birou și tot mai dependentă de competențe digitale.
Lucian Fanea este convins că țara noastră se află în plină tranziție către o economie a libertății: „Tinerii de astăzi vor fi cei care vor impune modelul bazat pe creativitate, inovație și autonomie. Nu mai vor ierarhii rigide, ci un sistem în care ideile circulă liber și fiecare își poate construi propriul drum.”
O generație între independență și incertitudine
Noua generație aduce o schimbare culturală majoră, dar și o provocare pentru societate. Pe de o parte, tinerii cer autonomie, echilibru și sens; pe de altă parte, realitatea economică îi obligă să navigheze printre crize, instabilitate și o piață a muncii tot mai competitivă.
Deși România rămâne țara europeană unde tinerii pleacă cel mai târziu de acasă și lucrează cel mai puțin pe parcursul vieții, generația Z pare să fie mai conștientă de nevoile ei. Nu mai vrea să repete modelul părinților care au trăit pentru serviciu, ci preferă să trăiască pentru echilibru.
Într-o lume unde timpul a devenit cea mai scumpă resursă, tinerii români aleg să îl investească în ei înșiși. Iar această alegere, oricât de riscantă ar părea azi, ar putea fi cheia către un nou model de prosperitate — bazat pe libertate, nu pe frică.