Time desemnează „arhitecții AI” persoana anului 2025 și pune în prim-plan puterea care a schimbat tot

În 2025, inteligența artificială n-a mai fost doar un subiect pentru conferințe și laboratoare, ci un fundal permanent pentru știri, muncă, școală și cultură. În acest context, revista TIME a anunțat că titlul de „Person of the Year” merge către „Architects of AI” – o alegere colectivă, menită să scoată în față oamenii care au imaginat, proiectat și construit sistemele ce au ajuns să domine conversațiile publice.

Decizia nu e prezentată ca o celebrare fără rezerve. TIME spune explicit că intrarea „mașinilor care gândesc” în viața de zi cu zi a produs, simultan, uimire și anxietate: promisiuni uriașe de productivitate și descoperiri, dar și temeri legate de energie, dezinformare, locuri de muncă și concentrarea puterii în mâinile câtorva lideri din industrie.

De ce 2025 a devenit anul în care AI „a răbufnit” în viața publică

În eseul care explică alegerea, editorul-șef Sam Jacobs argumentează că „Person of the Year” este o modalitate de a focaliza atenția asupra celor care ne modelează viețile, iar în 2025 impactul cel mai mare l-au avut persoanele din spatele boomului AI. Formula „Architects of AI” e gândită tocmai ca să unească, sub aceeași umbrelă, lideri, cercetători și constructori de infrastructură care au împins tehnologia din zona de experiment în zona de „utilitate” și dependență socială.

Revista își motivează alegerea și prin omniprezența subiectului: era greu să urmărești fluxul de știri fără să apară, inevitabil, un nou instrument, o nouă investiție, o nouă controversă sau o nouă promisiune despre cum AI va „schimba totul”. În aceeași logică, TIME sugerează că aproape orice industrie a ajuns să se raporteze la AI, iar orice discuție despre viitor – de la educație la business – a fost filtrată prin această tehnologie.

Doliu în lumea muzicii. Artista care cucerea scenele lumii la 13 ani, a murit la doar 26 de ani. Era pe o trotinetă când a fost lovită de o maşină

Horoscop 12 decembrie 2025: ce surprize și oportunități aduce această zi pentru fiecare zodie

Mai important, publicația tratează momentul ca pe o schimbare de epocă, nu ca pe un „trend” de un sezon. Afirmația că potențialul AI „a răbufnit la vedere” și că nu mai există cale de întoarcere funcționează ca un verdict editorial: anul 2025 este considerat punctul în care AI a ieșit definitiv din laborator și a început să rescrie regulile competiției între companii, dar și regulile de conviețuire într-o societate saturată de tehnologie.

Foto: Time.com

Cine sunt „arhitecții” și cum arată mesajul de pe copertă

Alegerea colectivă permite revistei să pună în același cadru mai multe tipuri de influență. În jurul selecției s-a vorbit și despre o copertă care reunește figuri-cheie din ecosistemul AI, tocmai pentru a sugera că revoluția nu aparține unui singur nume, ci unei constelații de decidenți și inovatori: lideri de companii care construiesc modele, companii care produc cipuri, laboratoare care fac cercetare fundamentală și platforme care distribuie tehnologia către public.

Mesajul de fundal este despre infrastructură și putere. Un citat atribuit lui Jensen Huang, liderul Nvidia, rezumă bine logica din industrie: AI ar fi „cea mai importantă tehnologie a timpului nostru”, iar toate țările și toate companiile ar fi obligate să o dezvolte sau să o adopte ca să nu rămână în urmă. În această perspectivă, AI nu e doar un produs, ci un avantaj competitiv comparabil cu electricitatea, internetul sau smartphone-ul.

În același timp, TIME insistă asupra faptului că „Person of the Year” nu înseamnă „cel mai bun om al anului”, ci „cel mai influent actor al anului, pentru bine sau rău”. Din acest motiv, alegerea poate include și controversele asociate: impact asupra pieței muncii, asupra consumului energetic, asupra spațiului informațional și asupra echilibrului de putere dintre cetățeni și companiile care controlează infrastructura digitală.

De la „vibe coding” la „AI slop”: cum a intrat anxietatea în limbajul de zi cu zi

Un detaliu interesant este că discuția despre AI nu se vede doar în tehnologie, ci și în felul în care vorbim. În 2025, mai multe dicționare au ales termeni care ating direct impactul AI asupra creativității, relațiilor și calității informației. Collins a ales „vibe coding”, descriind ideea de a construi aplicații sau site-uri mai degrabă „prin descriere” către un AI decât prin scriere manuală de cod – un simbol al mutării atenției de la meșteșug la rezultat rapid.

În aceeași zonă, Cambridge a ales „parasocial”, punând accent pe relațiile unilaterale și uneori nesănătoase pe care oamenii le dezvoltă cu celebrități, personaje ficționale sau chiar chatboți. Iar Macquarie a scos în față „AI slop”, un termen care trimite la valul de conținut ieftin, generat la volum, care inundă platformele și face mai greu de distins ce e autentic de ce e produs industrial. Aceste alegeri arată că anxietatea legată de AI nu mai e doar „în rapoarte”, ci a devenit o senzație colectivă suficient de puternică încât să lase urme în vocabular.

În acest peisaj, TIME încearcă să surprindă ambivalența: pe de o parte, AI „uimește” prin capacități, pe de altă parte „îngrijorează” prin efecte secundare. Revista enumeră explicit costuri: energia necesară pentru a rula sistemele, creșterea riscului de dezinformare prin imagini și clipuri greu de verificat, potențialul de atacuri cibernetice automatizate și concentrarea de putere în mâinile câtorva lideri, într-un mod comparat cu perioade istorice de acumulare economică extremă.

Totuși, faptul că selecția este colectivă lasă și un mesaj implicit: dacă AI este o forță socială, nu doar un produs, atunci responsabilitatea nu aparține doar „utilizatorilor”, ci și celor care o proiectează, o finanțează și o distribuie. Iar discuția despre beneficii și riscuri nu poate rămâne doar la nivel de slogan, pentru că efectele se simt deja în educație, în muncă și în cultura populară.

În final, „Architects of AI” spune mai puțin „iată eroii anului” și mai mult „iată motorul anului”: un ansamblu de oameni și companii care au împins societatea într-o etapă nouă, în care promisiunea progresului și costul lui se simt în același timp, la scară largă.