Test rapid: care dintre cele două fețe din imagine arată că suferă. Indiciile mici pe care aproape nimeni nu le vede

În sezonul răcelilor și al gripei, ne uităm instinctiv după semne evidente: tuse, strănut, nas roșu, voce răgușită. Dar cercetătorii spun că există și o „semnătură” mult mai discretă, care apare pe chip înainte ca simptomele să devină imposibil de ignorat. Nu e vorba de ceva spectaculos, ci de câteva detalii fine care, puse cap la cap, pot trăda faptul că o persoană nu se simte bine.

Un studiu puvblicat în revista de specialitate Scince Direct și  citat de DailyMail,  a testat exact această abilitate: cât de bine pot oamenii să recunoască, doar din fotografii, dacă cineva e sănătos sau bolnav. Rezultatul e interesant nu doar ca exercițiu de curiozitate, ci și ca observație despre cât de mult ne bazăm pe „citirea” feței în viața de zi cu zi.

Ce a testat studiul și ce înseamnă „lassitude”

În experiment, participanții au analizat imagini cu 12 persoane fotografiate în două momente diferite: o dată când erau sănătoase și o dată când aveau Covid, o răceală sau gripă. Ideea a fost să se vadă dacă observatorii detectează „lassitude” – termenul folosit pentru expresia facială subtilă asociată stării de rău (oboseală, lipsă de energie, indispoziție).

Important: nu vorbim despre diagnostice, ci despre percepția unor semne ușoare. Practic, studiul a încercat să măsoare dacă fața transmite, în mod natural, indicii vizibile despre o stare de boală, chiar și atunci când nu există semnale evidente precum tusea sau strănutul.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Semnele mici care trădează boala pe chip

Cercetătorii au identificat câteva indicii care apar recurent atunci când oamenii sunt bolnavi. În primul rând, ochii: pot părea mai roșii, mai „somnoroși” sau mai relaxați într-un mod neobișnuit, iar pleoapele tind să fie mai căzute. E genul de detaliu care, în fotografie, pare banal, dar în comparație directă între două imagini devine vizibil.

Apoi, zona gurii: buzele pot părea mai palide, ușor întredeschise, iar colțurile gurii pot „cădea” discret, sugerând o expresie de epuizare. La nivelul pielii, apar uneori semne precum un aspect ușor lucios (ca și cum ar fi umedă), pufos/umflat sau, dimpotrivă, o roșeață difuză în obraji și față. Niciun indiciu singur nu e o „dovadă”, dar combinația lor poate crea impresia clară că persoana nu e în formă.

Participanților li s-au arătat și imagini cu această persoană în care crezi că arată cel mai bolnavă. (Sursă: Leung et al/ Evolution and Human Behavior/DailyMail)

De ce femeile s-au descurcat mai bine și de ce contează asta

Un rezultat care a atras atenția: în medie, femeile au fost mai precise decât bărbații când au diferențiat fețe „sănătoase” de fețe „bolnave”. Autorii au discutat posibilitatea ca această diferență să aibă legătură cu presiuni evolutive vechi, în ideea că rolul tradițional de îngrijire ar fi favorizat detectarea timpurie a semnelor de boală.

Chiar și așa, studiul nu spune că „bărbații nu pot” sau că există o regulă rigidă, ci că apar diferențe statistice și că abilitatea poate varia mult de la persoană la persoană. Iar aici e partea practică: dacă înțelegi ce să urmărești, îți poți îmbunătăți „radarul” social, mai ales în perioade cu circulație mare de viroze.

Ce e util să reții și unde trebuie să pui frână

E tentant să transformi ideea într-un „detector” de boală, dar e important să rămâi cu picioarele pe pământ: semnele faciale pot apărea și din lipsă de somn, stres, alergii, deshidratare sau emoții. Așa că nu e o metodă de diagnostic, ci un indiciu posibil, mai ales când e confirmat de comportament (oboseală evidentă, voce schimbată, frisoane, retragere socială).

Partea utilă este alta: conștientizarea acestor detalii te poate face mai atent la prevenție. Dacă observi că cineva arată „stors”, mai ales în sezonul virozelor, poate e un moment bun să păstrezi distanța, să aerisești, să eviți contactul apropiat și să fii mai riguros cu igiena mâinilor. În final, reducerea transmiterii nu ține de o singură „super-abilitate”, ci de obiceiuri mici, repetate.