”Tempus fugit”. Biserica Italiană din București, clădirea care dă ora exactă cu un ceas fără limbi, decorat cu simboluri și cifre romane
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/Tempus-fugit.-Biserica-Italiana-din-Bucuresti-cladirea-care-da-ora-exacta-cu-un-ceas-fara-limbi-decorat-cu-simboluri-si-cifre-romane.jpg)
- Biserica Italiană din Capitală, un monument istoric cu influențe lombarde
- Ceasul fără limbi, un simbol unic al trecerii timpului
- Istoria zbuciumată a Bisericii Italiene
- Biserica dispune de elemente arhitecturale de excepție
- Transformările urbane din jurul bisericii
- Biserica Italiană, un simbol al culturii religioase
Bucureștiul a fost multă vreme un oraș al orologiilor impunătoare, fiecare cu propria sa istorie, marcând trecerea inexorabilă a timpului. Printre acestea, un loc aparte în peisajul urban al capitalei îl ocupă ceasul enigmatic al Bisericii Italiene, un orologiu unic, fără limbi, decorat cu simboluri astronomice și o combinație inedită de cifre romane și arabe.
Biserica Italiană din Capitală, un monument istoric cu influențe lombarde
Pe Bulevardul Nicolae Bălcescu, ascunsă între clădirile moderne, se află Biserica Italiană „Preasfântul Mântuitor”, un edificiu impunător construit în stil lombard, cu influențe gotice și Art Deco.
Aceasta a fost proiectată de arhitecții Mario Stoppa și Giuseppe Tirabosch, inspirându-se din celebra biserică Santa Maria delle Grazzie din Milano. Construită din cărămidă roșie, cu vitralii impresionante și mozaicuri de o frumusețe rară, biserica atrage privirile trecătorilor prin estetica sa rafinată.
Biserica a fost ridicată la inițiativa comunității italiene din București, cu sprijinul ambasadorului Regatului Italiei, baronul Carlo Fasciotti.
Lucrările de construcție au început în 1913, dar au fost suspendate odată cu izbucnirea Primului Război Mondial. Edificiul a fost finalizat în cele din urmă, devenind un loc de rugăciune și un simbol al prezenței italiene în capitala României.
Ceasul fără limbi, un simbol unic al trecerii timpului
Unul dintre cele mai misterioase elemente ale Bisericii Italiene este orologiul aflat pe turnul clopotniței. Acesta nu are limbi, dar este decorat cu simboluri astronomice, iar orele sunt redate printr-o combinație neobișnuită de cifre romane pentru prima parte a zilei și cifre arabe pentru orele după-amiezii.
Orologiul nu doar marchează trecerea timpului, ci înseamnă o reflexie asupra efemerității vieții, o temă recurentă în tradiția catolică.
Acest ceas unic nu a fost destinat să indice ora exactă, ci mai degrabă să simbolizeze faptul că timpul este o realitate pe care oamenii nu o pot controla pe deplin. „Tempus fugit” (n.r. latină – timpul fuge) este mesajul implicit al acestui orologiu, care invită la reflecție asupra trecerii ireversibile a momentelor din viață.
Istoria zbuciumată a Bisericii Italiene
Timp de decenii, Biserica Italiană a fost un loc de cult important pentru comunitatea italiană din București, dar istoria sa nu a fost lipsită de dificultăți. Cutremurele din 1940, 1977 și 1986 au afectat grav construcția, necesitând lucrări de consolidare ulterioare.
Un alt episod dificil a fost închiderea bisericii în perioada regimului comunist. Din 8 martie 1951 până în 1968, lăcașul de cult a rămas fără activitate, fiind redeschis abia după negocieri între guvernul italian și cel român.
Nicolae Ceaușescu a permis reluarea slujbelor, dar acestea erau limitate la cinci celebrări pe an, destinate exclusiv Corpului Diplomatic italian.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/Ceasul-de-pe-fatada-Bisericii-Italiene-din-Bucuresti.-Foto-Alex-Iacob-reptilianul.ro_.jpeg)
Ceasul de pe fațada Bisericii Italiene din București. Foto Alex Iacob, reptilianul.ro
Biserica dispune de elemente arhitecturale de excepție
Pe lângă orologiul său unic, Biserica Italiană se remarcă prin alte elemente arhitecturale inedite. Masa altarului a fost realizată dintr-un singur trunchi de lemn, o raritate în construcția lăcașurilor de cult.
Clopotnița sa adăpostește trei clopote impresionante, care marchează momentele importante ale zilei liturgice.
Edificiul a fost conceput pentru a oferi comunității italiene din București un spațiu familiar, amintind de bisericile tradiționale din nordul Italiei.
Elementele de inspirație lombardă sunt completate de accente gotice și Art Deco, creând un ansamblu arhitectural de o frumusețe aparte.
”Gândită inițial ca un lăcaș destinat exclusiv comunității catolice italiene din București, arhitecții Mario Stoppa și Giuseppe Tiraboschi au adaptat sursele de inspirație italiane (bisericii Santa Maria delle Grazzie din Milano, construită în vechi stil lombard) pentru ca beneficiarii să regăsească aici atmosfera și spiritul unei biserici tradiționale din Italia (…).
În momentul ridicării ansamblului Bisericii Italiene, contextul urban era total diferit de cel de azi, neexistând niciuna din clădirile care îl înconjoară atât de strâns acum.
Practic, cele 3 componente ale ansamblului, biserica, campanila și școala care servea și casei parohiale erau libere, strada Colței din față fiind mult mai îngustă.
Ea și-a dobândit aspectul actual abia în anii ’30, când bulevardul s-a lărgit și a fost mărginit de clădiri înalte, bănci, locuințe.”, se arată în volumul “Biserica Italiană “Preasfântul Mântuitor” din București”, autori Dănuț Doboș și Tereza Sinigalia, 2006, editura ARCB, via B365.
Transformările urbane din jurul bisericii
Când a fost construită Biserica Italiană, zona arăta cu totul diferit față de ceea ce vedem astăzi. Inițial, ansamblul era format din biserică, campanilă (turnul clopotniță) și o școală care servea și drept casă parohială.
Strada Colței, aflată în fața bisericii, era mult mai îngustă, permișând vizibilitatea completă asupra edificiului. Abia în anii 1930, bulevardul a fost lărgit, iar biserica a fost înconjurată de clădiri moderne, bănci și locuințe, care au diminuat din impactul vizual al monumentului istoric.
În ciuda acestor schimbări, biserica a rămas un reper arhitectural semnificativ, păstrându-și farmecul și importanța culturală. Chiar dacă astăzi este mai puțin vizibilă decât în trecut, ea continuă să atragă vizitatori și credincioși dornici să descopere istoria și frumusețea sa aparte.
Biserica Italiană, un simbol al culturii religioase
Astăzi, Biserica Italiană continuă să fie un simbol al legăturii culturale și spirituale dintre Italia și România. Este frecventată nu doar de comunitatea catolică italiană, ci și de numeroși credincioși români. Interiorul său bogat decorat, vitraliile spectaculoase și atmosfera solemnă oferă un spațiu de reculegere și meditație.
Biserica este, de asemenea, un punct de atracție pentru iubitorii de arhitectură și istorie. Numeroase evenimente culturale și religioase sunt organizate aici, contribuind la menținerea tradiției și valorilor comunității italiene din București.
Orologiul fără limbi rămâne unul dintre cele mai fascinante detalii ale bisericii, un memento subtil al efemerității timpului și al trecerii inexorabile a vieții.
Pentru trecătorii curioși, ridicarea privirii spre acest ceas inedit poate fi un prilej de reflecție asupra semnificației timpului în viața fiecăruia.