Teme-te de greci și de all-inclusive-ul de la ei! Cum ești tratat în insula favorită a românilor, Creta! EXCLUSIV

Creta, insula care a dat naștere civilizației minoice, a devenit, de vreo doi ani, locul favorit al românilor. Cu o mulțime de hoteluri, cu o încercare de a copia stilul turcesc de all-inclusive, dar cu o mare de vis, cea mai mare insulă a Greciei este, probabil, și cea mai aglomerată din zona de sud a Mediteranei europene.

Creta, o insulă de vis, cu prețuri de butic

Plecarea din București spre Creta are loc, dar cum altfel?!, cu o mică întârziere. Avionul din Otopeni, venit tocmai de la Chișinău, are nevoie de ceva mai mult timp să redecoleze spre tărâmul de legendă al Regelui Minos. Care, printre altele, tot ce atingea, transforma în aur. Și, după ce ajungi acolo, începi să înțelegi de ce a apărut legenda.

Vremea, absolut impecabilă. La București, vreo 38 de grade, la ei, 31 maximum, la prânz. Plus că briza bate de zici că te-ai pus în mijlocul ”curentului”. Dar oricum, la soare nu aveau cum să stai peste 15 minute. Apa mării, caldă, chiar spre impecabil. Plajele, alea puține care sunt în apropierea capitalei, Heraklion, adică în Gouves, sunt cu nisip. Sunt și câteva cu pietre, dar noi, totuși români, preferăm luxul.

Curățenia, pe plajă, relativ acceptabilă. Măcar că nu calci în mucurile de țigări ale vreunui fumător înrăit. Prețurile, de asemenea, acceptabile. Adică, două șezlonguri, plus umbrela de rigoare, între 15 și 20 de euro (75-100 de lei). Iar un șezlong suplimentar, 6 euro (30 de lei).

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Cum all-inclusive-ul grecesc, chiar dacă hotelul spune că are plajă în apropiere, nu se pune ca răsfăț, apa ți-o cumperi singur. Sau berea, după caz. Prețul e însă mai mic la ca Venus. Nu de altceva, dar o apă costă 0,5 euro (2,5 lei), iar o bere la doza de 500 ml, între 1 euro (5 lei) și 2 euro (10 lei), calitatea fiind însă mult mai bună decât ce bei, la pahar, pe plajele de la noi. Adică nu chiar o pișoarcă.

Minusurile plajei din Creta, greu de găsit

Chiar dacă Marea Cretei este cam agitată, intrarea în apă cu un copil este una cât se poate de plăcută. Apa, caldă, de altfel, este mică până aproape de geamandură, iar valurile fac doar să se audă râsete când vreunul mai plinuț este răsturnat pe la mal. În orice caz, merită, cu siguranță, să lași piscina hotelului în plata Domnului. Mai ales că, de cele mai multe ori, hotelurile au o piscină mai mică decât un parvenit de prin București.

La toate acestea se adaugă, și e important pentru cei romantici, apusuri și răsărituri ca în filmele bune de dragoste. Soarele răsare și apune în mare, iar fiecare dimineață și seară sunt un spectacol de zile mari. Măcar pentru asta, merită, iar pozele ies pe măsură!

Totuși, sunt și minusuri, la plajă. De exemplu, după ce, în larg, a fost o furtună și valurile au făcut oarecum imposibilă intrarea în apă cu un copil, algele de la mal s-au făcut mici munți vegetali. Iar dimineața, când credeam că le vor aduna – erau vreo doi care se făceau că lucrează – a apărut surpriza. A venit căldura (vreo 29-30 de grade) și au șters-o de la muncă… grecește. Iar a doua zi, nu au revenit. Și nici a treia, că nu era să se obosească…

Așa că, fără soluție, am fost nevoiți să mergem vreo 500 de metri, la următoarea plajă amenajată. Acolo, un salvamar, precupat mai degrabă să admire formele pline ale unor britanice, avea o singură apăsare: să nu cumva să ne apropiem de stâncile din apă, acolo unde improvizase un fel de geamandură, din cordelină de doi bani.

Cât costă mâncarea în Grecia

Chiar dacă ești la all-inclusive, în Grecia, simți nevoia de un restaurant local. Chiar dacă știi că nu are nicio legătură cu mâncarea autentică. Iar prima dovadă este tzatziki-ul. Are usturoi cât pune o mamă prea protectivă în momendul diversificării hranei copilului care abia a împlinit 10 luni.

În schimb, fructele de mare – pe care nu le vei primi niciodată la restaurantul hotelului – sunt la prețuri acceptabile. Adică, caracatița ajunge, la un restaurant mai de fițe, pe la 20 de euro (100 de lei), iar calamarul, sepia sau creveții sunt cam 15-18 euro (până în 100 de lei). Berea costă 5 auro, la restaurant, iar vinul, la pahar, cam tot atât.

Un Aperol Spritz, sau echivalentul, e maximum 12 euro (60 de lei), iar o tărie, pentru poftă de mâncare, costă, în funcție de fița dorită, între 7 și 12 euro. Nu mai zicem că, după masă, din partea casei, vin niște fructe – pe care nu le ai la hotel – și un digestiv, dar cam tare.

Gyros-ul, mai ieftin – și mai bun –  ca-n Centrul Vechi

Gyros-ul, tradiționala mâncare tip fast-food a Greciei, este și el prezent în Grecia. Și, la fițe, costă 15 euro (75 de lei), dar ai nevoie și de copil ca să îl termini. În mod normal, la restaurantele obișnuite, costă până în 10 euro și este absolut delicios. Dar în găsești și la 6-7 euro, o porție delicioasă, fix pentru un om care și-a dat seama că nu ar strica să nu exagereze cu mâncarea. Cu condiția să precizezi că vrei niște usturoi, nu de altceva, dar ei gătesc pentru turiști care par să se pupe toată ziua…

Pizza, fripturile de pui, burgerii, sunt toate pentru occidentali, grecii se uită cu scârbă la ele. Mă rog, grecii din Creta. Și au și dreptate, e păcat să mănânci așa ceva, când ai la dispoziție delicatesele lor. Plus că fast-food-ul costă între 10 euro și, cel mult, 20, cu tot cu cartofii prăjiți. Și, ca să pomenim și de ceva mai scump, un platou de două persoane, cu fructe de mare, pește și alte delicatese, costă fix 105 euro, în cel mai scump restaurant. Dar vine cu tot cu o băutură, de om, inclusă, din categoria berilor sau vinului.

Hotelurile, all-inclusive-ul de… mai bine nu

Dacă plaja, restaurantele și prețurile de magazin sunt de dat exemplu, când vine vorba de meniul all-inclusive…. fugi! Nu de altceva, dar dacă ai fost vreodată în Turcia, sau în Bulgaria, vei ajunge la concluzia că ești subiectul unei escrocherii de proporții. Plus că mai și plătești, de cameră, 10 euro pe zi pentru că ești acolo. Peste prețul excursiei. Cash, musai!

În primul rând, cafeaua este o, elegant spus, mizerie. Solubilă, proastă și cu lapte din ceva prafuri tare dubioase. Apoi, numărul de feluri de mâncare. Nu ai nevoie de mai mult de un colț de ziar să le notezi pe toate, fie că e mic-dejun, prânz sau cină. E adevărat, unele feluri de mâncare erau gustoase. Iar dulciurile, acceptabile.

În schimb, la capitolul fructe, un mic dezastru. Zici că le-au cumpărat pe toate de la vulcanizare. Rar, dar chiar rar, mai primeau un lot de pepene verde bun, iar atunci mai că nu era o busculadă de zici că venise Călin Georgescu…

Înghețata aferentă e disponibilă la ore la care soarele e așa puternic de nu ți-ai scoate din cameră nici pisica care ți-a spart toate bibelourile din casă. Și nici nu merită, gustul fiind dubios chiar și pentru copii, iar cazurile în care juniorii refuzau categoric ”delicatesa” nu erau deloc puține.

În schimb, când vine vorba de patiserie… Nu am ce să zic, dar dacă, Doamne-ferește!, vine bucătarul în Bucurețști, dau faliment toate covrigăriile, patiseriile și cofetăriile de la noi. Și, culmea, nici nu ai avea de ce să le plângi de milă.

Băuturile, pe categorii de oaspeți

Teoretic, fiind all-inclusive, aveai băutură la discreție. Începând cu ora 11.00 dimineața, atunci când grecii deschideau barul. Dar, parcă-parcă, îți venea să dai o fugă la magazinul de lângă hotel. Berea, la halbă, era, pentru cei foarte deshidratați. Adică, băubilă, dar proastă.

Ginul tonic era îndoielnic. Băuturile tari, cel puțin proaste, parcă făcute pentru un Celentano din Las Fierbinți, dar mai trist. Dacă românii, după o zi-două de experimente, se bucurau de o apă minerală, cu lămâie și gheață, britanicii însă, gălăgioși din cale afară, erau capabili să bea și apa de la flori.

Indiferent de preț. Pentru că, trebuie precizat, barul avea și băuturi pe bani. Adică, la fel de proaste, dar sub titulatura de cocktail, îi ”ardeau” pe nemți și englezi de le săreau portofelele în aer.

Serile, între țânțari, șeptic și urletele britanicilor

Cum Creta a devenit și locul de vacanță al britanicilor, au apărut și momentele în care, în hotel, ei se comportă cum vedem prin filme. Adică beau de le cad ochii prin buzunare, răcnesc pe măsură de dimineața până seara și, normal, se implică la orice activitate posibilă. Fie karaoke – mi-aș fi dorit să surzesc -, fie momente în care niște domnișoare chiar talentate, făceau gimnastică acvatică.

Revenind, serile sunt oarecum dificile în Creta. Nu de altceva, dar nu prea sunt, cel puțin în zona Gouves, mari parcuri de distracție. Așa că, printre puținele posibilități este ”atârnatul” la bar, la terasă, și conversația. Sau șepticul, macao, kems, table sau rummy – că bridge, canastă sau poker nu am văzut. Doar că, fără vreun spray de țanțari este o aventură mai ceva ca cele din filmele horror. Sunt niște insecte care trec prin bluză, prin pantaloni și au o sete de sânge mai ceva ca Dracula.

La magazin, normal, găsești Autan. E doar 15 euro (75 de lei, da, profită și ei la maximum) și ține două zile pentru un copil care are chef de joacă. În cameră, desigur, ai nevoie de un aparat contra țânțarilor. Sau ai varianta să nu deschizi, vreodată, geamul sau ușa de la balcon și să ții aerul condiționat la 16 grade.

Că, în teorie, țânțarii nu prea zboară pe frig… Oricum, chiar dacă scapi de țânțari, nu scapi de alte insecte. Mai mari sau mai mici, dar suficiente să facă un om mai slab de înger să își amintească sudălmi care fac să roșească și un taximetrist de Berceni. Și bube pe măsură, fie de la păianjeni, fie de la alte gâze al cărui nume nu îl știu decât pasionații de insecte.

Opționalele din Creta, pentru adulți

Când vine vorba de opționale, distracția copiilor e cam uitată. Adică nu sunt multe variante de parcuri de distracție, tobogane sau alte asemenea lucruri. În schimb, adulții au ce să vadă. Dacă sunt, evident, pasionați de fabricile de ulei de măsline, legendele antice ale Greciei saude povești cu leproși. La propriu, leproși, pentru că cea mai căutată excursie opțională este cea legată de o insulă de lângă Creta unde erau trimiși leproșii.

Și, pentru că istoria se îmbină cu afacerile, cel pițin la greci, ai și un drum asigurat într-o fabrică de ulei de măsline în care nu ai nicio șansă să scapi fără să cumperi diverse. Pocale din lemn de măslin, condimente, ulei de măsline. Ceva, orcium, sar euro din portofel ca la Jumbo.

Pentru pasionații de idorie, Heraklion e aproape. Și, de asemenea, palatul lui Minos cu labirintul Minotaurului (presupus) din Knossos. E de văzut, dar nu merită mai mult de, să zicem, o oră. Pentru cineva care chiar e pasionat. Fără copilul după el.

Mai merită văzută și plaja roz. Cel puțin așa zic cretanii care vor să îți vândă excursia. Doar că e în sudul insulei și asta înseamnă că își sacrifici, la propriu, o zi întreagă  ca să stai pe plajă vreo 30 de minute. Și nici nu e tocmai ieftin…

Croazierele sunt pentru cei care s-au născut sub o stea norocoasă. Recomandat e să o cumperi de la ghid. Dar, dacă, totuși riști să o iei de pe stradă, mai bine te uiți întâi la vasul pe care îl ai la dispoziție. Nu de altceva, dar am văzut cu ochii mei cum arată un grup de 15 oameni care au fost ”loviți” de insolație. Vederea nu e plăcută, credeți-mă. Motivul? Vasul era complet deschis, toată lumea a stat 12 ore, în mijlocul mării, în soare, fără protecție.

Creta, în final, chiar merită

Dacă vine vorba de Creta, la un preț care să nu depășească 1.000-1.500 de euro, cu tot cu transport, concediul este unul rezonabil. Prețurile sunt ok, compensează din plin lipsurile de la all-inclusive. De fapt, nu merită să cumperi all-inclusive, restaurantele și patronii de la birturile grecești sunt mișto.

Vremea este bună, uneori bate vântul mai tare, dar nu e deranjant. Marea e cristalină, chiar și când e agitată, doar algele te pot încurca. Dar găsești altă plajă, nu departe, doar e insulă. Relaxarea e asigurată, chiar dacă trezirea e mai complicată. Pentru că, revin, cafeaua e oribilă. Chiar și la restaurant. În schimb, ceaiurile sunt delicioase.