Ce conținea sucul CI-CO, băutura copilăriei: gust de citrice și un secret care expira în doar 7 zile

Pentru mulți români care au copilărit înainte de 1989, Ci-Co nu a fost doar un suc carbogazos, ci un simbol dulce-acrișor al unei epoci în care produsele „de import” erau aproape imposibil de găsit. Cu sticle returnabile, gust revigorant și un termen de valabilitate extrem de scurt, Ci-Co a fost alternativa românească la Coca-Cola sau Pepsi — o băutură „de casă” cu suflet românesc.

Lansat în anii ’70, Ci-Co a fost produs în toată țara, fiind inițial o idee a lui Ion Ceaușescu, fratele dictatorului. Într-o perioadă în care economia planificată urmărea să valorifice fiecare fruct și legumă produsă intern, Ci-Co a apărut ca o soluție pentru a transforma citricele și merele românești într-o băutură apreciată.

Ci-Co: gust de fructe, produs natural, fără conservanți

Numele sucului vine dintr-o combinație de „CI” de la citrice și „CO” de la cola, sugerând un mix de arome care să concureze cu băuturile occidentale. În realitate, Ci-Co nu avea nicio legătură cu cola — era o băutură ușor acidulată, dulce, cu note de citrice și alte fructe. Gustul plăcut provenea din concentrate naturale, produse în România sau obținute prin troc cu țări prietene. Unul dintre partenerii importanți a fost Arvanidis, un om de afaceri grec care livra concentrate în schimbul altor bunuri românești.

Fabricația era aproape artizanală în cele mai multe unități: sticlele erau spălate manual, sucul turnat cu pâlnii, iar etichetele se lipeau de mână. Doar una dintre cele șase fabrici din București, cea din Militari, avea o linie de producție automată, adusă din Franța. Asta explică și de ce sticla de Ci-Co costa un leu — o sumă considerabilă pentru acea perioadă.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Un detaliu important care i-a asigurat și notorietatea: Ci-Co nu conținea conservanți. Acesta este și motivul pentru care avea un termen de valabilitate extrem de scurt — doar șapte zile. Era un produs viu, perisabil, ceea ce îl făcea cu atât mai apreciat. Mitul prospețimii s-a născut tocmai din această limitare.

Avea un termen de valabilitate de doar 7 zile, iar producția sa artizanală se baza pe concentrate românești și străine, distribuite în zeci de fabrici din toată țara.

O băutură populară, produsă la scară națională

Ci-Co nu era un produs exclusiv urban. Era produs în peste 70 de fabrici din România, pe baza unui concentrat standardizat, distribuit de Institutul pentru Produse Horticole. La Brașov, de exemplu, se fabricau concentrate din mere, struguri sau cătină. Multe dintre rețete fuseseră dezvoltate de specialiștii de la Institutul de Chimie Alimentară, în încercarea de a crea o băutură cu gust plăcut și ingrediente autohtone.

În perioada sa de glorie, se produceau chiar și 600.000 de sticle pe zi. Deși concurența cu băuturile occidentale a devenit imposibilă după 1990, Ci-Co a supraviețuit o vreme în meniurile barurilor și restaurantelor. Azi, nu se mai găsește în comerț, dar a rămas în memoria colectivă ca un simbol al copilăriei, al verilor toride și al gusturilor simple.

Ce mai știm despre Ci-Co azi?

Deși nu se mai produce, brandul Ci-Co este ocazional menționat în articole de nostalgie, în colecții ale Muzeului Consumatorului Comunist sau pe platforme precum muzeulbradurilor.ro. Din păcate, nu pare să existe nicio intenție oficială de relansare a băuturii. Gustul său poate fi reprodus doar vag, prin sucurile artizanale din citrice, dar Ci-Co rămâne unic prin combinația sa de gust, amintiri și context istoric.