Succesiunea la notar sau în instanță? Cât durează fiecare și ce implică

După decesul unei persoane, moștenirea acesteia trebuie împărțită legal între urmași. În România, procedura de succesiune poate fi realizată fie pe cale notarială, fie prin instanță. Alegerea unei căi sau a celeilalte depinde de mai mulți factori, printre care acordul între moștenitori, existența unui testament sau eventualele litigii. Iată ce trebuie să știi, potrivit legislației în vigoare și actualizărilor din Codul Civil.

Succesiunea la notar – soluția amiabilă și mai rapidă

Cea mai frecventă și recomandată variantă este succesiunea notarială, adică dezbaterea moștenirii în fața unui notar public. Procedura se aplică dacă toți moștenitorii sunt de acord asupra împărțirii bunurilor și nu există conflicte legate de moștenire.

Notarul va cere următoarele documente: certificatul de deces al persoanei decedate, actele de identitate și certificatele de naștere sau căsătorie ale moștenitorilor, actele de proprietate asupra bunurilor, eventual testamentul, dacă există. Dacă succesiunea este clară, notarul va elibera certificatul de moștenitor, un act cu valoare juridică, ce atestă dreptul de proprietate al fiecărui moștenitor asupra bunurilor lăsate de defunct.

Durata procedurii poate varia, dar în medie durează între 30 și 60 de zile, în funcție de complexitate, completarea dosarului și disponibilitatea moștenitorilor. Potrivit Codului Civil (art. 1103 și următoarele), dezbaterea succesorală se poate face oricând, dar se recomandă ca aceasta să fie inițiată în termen de un an de la data decesului pentru a evita eventualele complicații, inclusiv fiscale.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Când se ajunge în instanță

Calea instanței este necesară atunci când între moștenitori există neînțelegeri privind dreptul fiecăruia sau împărțirea efectivă a averii. Alte situații care pot duce la judecată includ:

• contestarea unui testament;
• existența unor moștenitori neidentificați sau refuzul unora de a participa la procedura notarială;
• invalidarea unui certificat de moștenitor emis deja;
• reclamații privind donații făcute în timpul vieții decedatului.

În instanță, procedura se numește acțiune de partaj succesoral. Aceasta poate dura între 6 luni și câțiva ani, în funcție de complexitatea cazului, numărul de părți implicate și aglomerarea instanței.

Tot potrivit Codului Civil, moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar judecătoria competentă este aceea din circumscripția în care se află acest domiciliu.

Costuri și consecințe

La notar, costurile implică onorariul notarului și taxele aferente autentificării actelor, care sunt stabilite prin Ordinul Ministrului Justiției. Ele variază în funcție de valoarea masei succesorale (adică totalul bunurilor moștenite). În instanță, se plătește o taxă de timbru și, eventual, onorarii pentru avocați, experți sau evaluatori, dacă este cazul.

Indiferent de procedură, acceptarea moștenirii trebuie făcută în termen de 1 an de la deces, conform articolului 1103 Cod Civil. Neacceptarea în acest interval echivalează cu renunțarea tacită la moștenire.

Dacă moștenitorii sunt în relații amiabile și există un minim de documente doveditoare, calea notarială este de departe cea mai eficientă. În schimb, dacă apar conflicte sau neînțelegeri, instanța rămâne singura variantă legală, deși mai costisitoare și îndelungată. În orice caz, este important ca moștenitorii să se informeze din timp și să acționeze responsabil, pentru a proteja atât drepturile lor, cât și memoria celui decedat.