Succesiune pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate: actele necesare și pașii legali de urmat

Tot mai mulți români stabiliți în străinătate ajung, la un moment dat, să se confrunte cu procedura de moștenire a bunurilor lăsate de rudele din țară. Succesiunea unui cetățean român cu domiciliul în afara granițelor implică pași suplimentari și o atenție deosebită la documente, traduceri și acte notariale. Deși pare complicat, procesul poate fi finalizat rapid dacă sunt respectate regulile legale din România și cele internaționale aplicabile.

Ce presupune succesiunea

Succesiunea este procesul prin care bunurile, drepturile și obligațiile unei persoane decedate sunt transmise moștenitorilor săi. Potrivit Codului Civil și Legii nr. 36/1995 privind activitatea notarială, moștenirea poate fi:

• Legală, când se aplică ordinea stabilită de lege;
• Testamentară, când defunctul și-a exprimat voința printr-un testament.

Procedura începe din momentul decesului și are scopul de a stabili cine sunt moștenitorii și ce bunuri fac parte din masa succesorală. Legea prevede un termen de un an pentru exprimarea opțiunii de acceptare sau renunțare la moștenire. Dacă moștenitorul nu se pronunță în acest interval, se consideră că a renunțat tacit.

Provocări pentru moștenitorii aflați în străinătate

Atunci când unul dintre moștenitori trăiește în afara României, apar cerințe suplimentare privind documentele. Actele de stare civilă (certificat de deces, naștere, căsătorie) emise în străinătate trebuie traduse, legalizate și apostilate pentru a fi recunoscute în România.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Apostila de la Haga este o ștampilă oficială care certifică autenticitatea unui document emis într-un stat semnatar al Convenției de la Haga. Aceasta înlocuiește procedura complicată de supralegalizare, făcând documentul valabil în celelalte țări membre.

În plus, moștenitorii care nu pot fi prezenți în țară pot mandata o persoană – rudă, avocat sau reprezentant legal – printr-o procură notarială specială. Aceasta se eliberează de către consulatul României din statul de reședință sau de un notar local, cu condiția respectării cerințelor legale românești și, de regulă, a apostilării.

Legea aplicabilă și succesiunile internaționale

Conform Regulamentului (UE) nr. 650/2012, succesiunea unei persoane se desfășoară conform legii țării în care aceasta avea reședința obișnuită la momentul decesului. Totuși, cetățenii români pot opta, în timpul vieții, pentru aplicarea exclusivă a legii române asupra întregii moșteniri. Această declarație simplifică semnificativ procedura și elimină eventualele conflicte de jurisdicție.

Pașii pentru obținerea moștenirii în România

• Obținerea certificatului de deces, care trebuie tradus și apostilat, apoi transcris la primăria unde defunctul avea ultimul domiciliu.
• Deschiderea succesiunii la notarul public din circumscripția respectivă.
• Depunerea actelor necesare, precum certificate de naștere și căsătorie, acte de proprietate, certificate fiscale și declarațiile de acceptare a moștenirii.
• Audierea martorilor și stabilirea drepturilor succesorale.
• Emiterea certificatului de moștenitor, document care confirmă cotele-parte ale fiecărui moștenitor.
• În cazul în care moștenitorul locuiește în altă țară, reprezentantul său, desemnat prin procură, poate semna actele în numele său.

Certificatul european de moștenitor

Pentru moștenitorii care au bunuri în mai multe state ale Uniunii Europene, există certificatul european de moștenitor, recunoscut automat în toate statele membre, fără traduceri sau legalizări suplimentare.

Pentru o procedură eficientă, este esențial ca toate documentele să fie traduse corect și legalizate, iar procura să respecte cerințele notarului român. De asemenea, moștenitorii trebuie să verifice termenul legal de acceptare a moștenirii, să clarifice legăturile de rudenie prin acte oficiale și să apeleze, dacă este necesar, la un avocat specializat în drept succesoral internațional.