Succesiune după 10, 20 sau 30 de ani. În ce condiţii se mai poate face succesiunea
Există familii în care succesiunea rămâne nerezolvată ani sau chiar zeci de ani. Fie că moștenitorii nu s-au ocupat la timp de acte, fie că au existat neînțelegeri, lipsă de informații sau chiar dezinteres, întrebarea apare inevitabil: se mai poate face împărțirea moștenirii după 10, 20 sau 30 de ani de la deces? Conform legislației românești, răspunsul este da, cu anumite condiții și consecințe specifice fiecărui interval.
Succesiunea după 10 ani, situația cel mai frecvent întâlnită
Succesiunea reprezintă procedura prin care bunurile unei persoane decedate, imobile, terenuri, bani, drepturi și obligații, sunt transmise moștenitorilor legali sau testamentari. Codul civil stabilește regulile privind ordinea succesorilor și împărțirea patrimoniului, iar succesiunea se deschide automat la momentul decesului. Totuși, pentru ca bunurile să fie transferate efectiv moștenitorilor, este necesară dezbaterea succesiunii, la notar sau în instanță.
În practică, succesiunile lăsate „în aer” timp de aproximativ 10 ani sunt relativ comune. Există însă vești bune: succesiunea poate fi dezbătută fără probleme, dacă moștenitorii pot fi identificați, sunt de acord între ei și pot prezenta actele necesare.
Ce trebuie avut în vedere după 10 ani:
- Termenul de opțiune succesorală (1 an) este depășit, dar notarii și instanțele permit deschiderea procedurii.
- Este posibil ca unele acte să fie mai greu de recuperat (de exemplu acte de proprietate vechi).
- Dacă au trecut mai mult de 2 ani de la deces, se poate aplica impozit suplimentar pentru bunurile imobile incluse în masa succesorală.
- În general, succesiunea după 10 ani se rezolvă relativ simplu, dacă nu există litigii între moștenitori.
Succesiunea după 20 de ani: mai multe dovezi și verificări
După două decenii, lucrurile se pot complica, dar moștenirea se poate dezbate în continuare, deoarece Codul civil nu prevede un termen-limită pentru acest pas.
Particularitățile succesiunii după 20 de ani:
- Este esențială dovedirea clară a legăturii de rudenie, în condițiile în care în timp pot apărea erori, lipsuri sau acte pierdute.
- Pot fi necesare extrase cadastrale, duplicate ale actelor de proprietate sau chiar reconstituiri documentare.
- Dacă unii moștenitori au murit între timp, apar succesiuni multiple, ceea ce poate dubla sau tripla procedurile.
- Neînțelegerile apar mai des, ceea ce poate împinge dezbaterea în instanță.
- Totuși, cu documentele potrivite și sprijin juridic specializat, succesiunea după 20 de ani se poate finaliza fără impedimente majore.
Succesiunea după 30 de ani: posibilă, dar mai complexă
Mulți se tem că după 30 de ani succesiunea nu va mai putea fi făcută. În realitate, nu există un termen legal care să interzică dezbaterea succesiunii, chiar dacă au trecut trei decenii sau mai mult. Este important de menționat că:
- Termenul de opțiune succesorală poate genera prezumții juridice, dar acestea pot fi înlăturate prin dovezi și declarații.
- Notarii și instanțele acceptă în continuare deschiderea procedurii.
- Este posibil ca actele vechi să fie greu de obținut, mai ales dacă proprietățile au suferit modificări cadastrale de-a lungul anilor.
- Conflictele între moștenitori apar frecvent, iar unii pot fi decedați, mutați în străinătate sau greu de găsit, ceea ce prelungește procesul.
- Impozitul pe transferul dreptului de proprietate se aplică sigur dacă succesiunea nu a fost realizată în primii 2 ani.
Cum se desfășoară procedura, indiferent de numărul de ani trecuți
Se alege notarul din circumscripția ultimului domiciliu al defunctului. Se depune cererea de deschidere a succesiunii. Notarul identifică toți moștenitorii și solicită actele:
- certificate de naștere, căsătorie, deces,
- acte de proprietate,
- testamentul (dacă există).
Dacă există conflicte sau moștenitori care lipsesc, procedura trece în instanță. Succesiunea se finalizează prin certificatul de moștenitor, documentul care stabilește drepturile fiecăruia.