Studiu olandez: criminalitatea cibernetică în rândul adolescenților este, în majoritatea cazurilor, doar o fază trecătoare
Un raport recent al guvernului olandez aduce o perspectivă surprinzătoare asupra adolescenților implicați în infracțiuni informatice. În ciuda temerilor tot mai mari legate de atacurile cibernetice și de sofisticarea tinerilor hackeri, datele arată că majoritatea renunță la activitatea infracțională până la vârsta de 20 de ani. Doar un procent redus continuă pe termen lung, motivați mai ales de pasiunea pentru tehnologie decât de câștigurile materiale.
Concluziile sunt parte dintr-o analiză amplă privind costurile sociale ale criminalității juvenile în Țările de Jos, iar rezultatele demontează mitul conform căruia adolescenții care încep să comită infracțiuni cibernetice sunt condamnați să urmeze un traseu infracțional pe viață.
Raportul arată că tinerii interesați de hacking își dezvoltă abilitățile devreme, iar primii pași îi fac de obicei în contextul unor „jocuri de hacking”, prin care testează vulnerabilități, se joacă cu sisteme informatice sau încearcă să își depășească limitele tehnologice. Deși pare o rampă de lansare pentru activități mai grave, datele contrazic această temere.
Conform studiilor citate, adolescenții implicați în atacuri cibernetice urmează un tipar foarte asemănător cu cei care comit infracțiuni tradiționale, precum furt sau posesie de arme. Criminalitatea cibernetică se numără printre cele mai rare forme de infracțiuni juvenile, la egalitate cu infracțiunile legate de arme sau droguri, și mult în urma delincvenței contra proprietății.
Un studiu din 2013, realizat pe un eșantion de 323 de tineri, a relevat că 76% dintre cyber-infractorii intervievați au atins „vârful criminalității” la vârsta de 20 de ani, după care au renunțat progresiv la activitatea ilegală.
Pe parcursul ultimului deceniu, vârsta maximă a variat puțin — între 17 și 20 de ani — însă tendința rămâne aceeași: criminalitatea cibernetică juvenile este o etapă, nu un destin.
Doar aproximativ 4% dintre adolescenții care încep o carieră de „black hat” continuă pe termen lung, iar aceștia sunt, în general, indivizi extrem de curioși, pasionați de tehnologie și dornici să-și perfecționeze abilitățile, nu persoane motivate exclusiv de bani sau de factori externi.
Lipsa datelor pe termen lung complică analiza fenomenului cyber
Raportul atrage atenția că fenomenul criminalității cibernetice este relativ nou comparativ cu infracțiunile clasice, ceea ce face ca studiile pe termen lung să fie puține. În plus, ceea ce știm despre hacking se schimbă rapid, odată cu evoluția tehnologiei.
De exemplu, studiul lui Alice Hutchings din 2016, care sugera că infractorii care continuă o fac din curiozitate și dorință de explorare tehnologică, a fost publicat într-o perioadă în care ransomware-ul abia începea să devină o strategie profitabilă la scară globală. În prezent, aceste atacuri reprezintă una dintre cele mai mari amenințări informatice la nivel mondial, ceea ce poate influența comportamentul tinerilor.
Totuși, există un consens: majoritatea adolescenților hackeri se opresc înainte de vârsta adultă, iar extinderea criminalității nu pare să fie alimentată în mod predominant de generațiile tinere.
De asemenea, raportul subliniază că lipsa datelor pe termen lung face dificilă calcularea exactă a costurilor sociale generate de atacurile cibernetice. Prejudiciile psihologice, pierderile de proprietate intelectuală sau efectele asupra organismelor vulnerabile, precum spitalele, sunt greu de cuantificat.
Costurile sociale ale infracțiunilor juvenile și impactul comparativ al atacurilor cibernetice
Criminalitatea adolescentină costă societatea olandeză 10,3 miliarde de euro anual, o sumă uriașă în care sunt incluse cheltuielile pentru sistemele medical, judiciar, penitenciar și pentru pierderile suferite de victime.
În comparație, costul social al crimelor grave — omorul sau uciderea din culpă — ajunge la 2,25 milioane de euro per incident pe an. Furturile și alte infracțiuni de proprietate, deși mai puțin costisitoare per caz, au cel mai mare impact total, depășind 1,5 miliarde de euro anual.
Pentru cybercrime, raportul evită să avanseze o cifră exactă. Totuși, date externe sugerează că impactul este uriaș: un studiu al guvernului britanic estimează că un singur atac cibernetic major asupra unui spital poate costa peste 11 milioane de lire sterline pe an, depășind costurile anuale totale ale tuturor infracțiunilor rutiere sau sexuale din Olanda.
Un raport Deloitte din 2016 estima că organizațiile olandeze pierd aproximativ 10 miliarde de euro anual din cauza atacurilor informatice — o valoare comparabilă cu întreaga criminalitate juvenilă la nivel național.
Concluzie: tinerii hackeri nu sunt principala problemă, ci evoluția globală a criminalității digitale
Studiul olandez pune în lumină un aspect crucial: adolescenții implicați în hacking nu reprezintă principala amenințare pe termen lung. Majoritatea renunță la activitățile ilegale odată ce intră în maturitate, iar cei care continuă sunt mai degrabă pasionați de tehnologie decât viitori infractori periculoși.
Adevărata provocare este dezvoltarea unui fenomen global, în continuă schimbare, în care grupările organizate, actori statali sau infractori motivați financiar profită de evoluția rapidă a tehnologiei.
În acest context, prevenția, educația digitală și înțelegerea comportamentului adolescentin devin esențiale pentru a reduce riscurile, fără a demoniza generațiile tinere care, de cele mai multe ori, sunt doar curioase, nu criminale în sensul tradițional al cuvântului.