Statuile din centrul Capitalei care ocrotesc justiția. Cine sunt cei cinci juriști care ”păzesc” palatul Facultății de Drept de la Universitate

În perioada interbelică, Facultatea de Drept a Universității din București a cunoscut o creștere semnificativă a numărului de studenți și a activităților academice, ceea ce a generat necesitatea unui spațiu adecvat pentru desfășurarea cursurilor și seminariilor. Până la acel moment, cursurile se desfășurau în Palatul Universității din București, însă spațiul devenise insuficient pentru nevoile facultății.

Cum și când s-a construit palatul facultății de Drept din București

În acest context, decanul de atunci, profesorul Nicolae Basilescu, a inițiat o campanie de strângere de fonduri pentru construirea unui nou sediu dedicat exclusiv Facultății de Drept.

Eforturile sale au fost susținute de subvenții din partea regelui Carol al II-lea și a guvernului, ceea ce a permis demararea proiectului.

Astfel, în anul 1934, au început lucrările de construcție a Palatului Facultății de Drept, sub coordonarea renumitului arhitect Petre Antonescu, cunoscut pentru promovarea stilului neoromânesc și a elementelor Art Deco.

Vezi și:

Prognoza meteo actualizată pentru Paște 2026. Meteorologii anunță surprize de la vreme în weekendul 11–12 aprilie

Horoscopul săptămânii 16–22 martie 2026: Mercur își încheie retrogradarea, iar zodiile au parte de un nou început

Construcția a fost finalizată rapid, în doar doi ani, fiind inaugurată în 1936. Clădirea, situată pe bulevardul Mihail Kogălniceanu nr. 36-46, se remarcă prin fațada sa impunătoare și elementele arhitecturale distincte.

Statuile celor cinci legiuitori ai Antichității care păzesc fațada palatului

Fațada principală a Palatului Facultății de Drept este decorată cu statui și basoreliefuri care reflectă valorile și tradițiile juridice. Aceste elemente artistice au fost realizate de sculptori renumiți ai vremii, precum Ion Jalea, Costin Georgescu și Mac Constantinescu.

Vezi și: Ana Botta, fiica de pașoptist care s-a ”jucat” cu Literele. Prima studentă din istoria României s-a stins la 36 de ani, după ce și-a pierdut unicul copil

Deasupra ușilor principale se află statui reprezentând mari legiuitori și juriști din antichitate, simbolizând fundamentul și evoluția dreptului de-a lungul istoriei. Printre personalitățile reprezentate se numără:

Licurg

Licurg (Lycurgus) a fost legendarul legiuitor al Spartei, căruia i se atribuie crearea sistemului politic, social și militar al cetății.

Deși nu se cunosc date precise despre existența sa, se estimează că a trăit în secolul IX sau VIII î.Hr.. Unele surse antice, precum Plutarh și Herodot, îl descriu ca fiind fie un rege, fie un regent care a pus bazele sistemului militarizat și auster al Spartei.

Licurg a creat o constituție bazată pe egalitate, disciplină și devotament față de stat, cunoscută sub numele de „Rhetra”. Aceasta a organizat Sparta într-o societate rigidă, în care toate aspectele vieții erau reglementate pentru a crea o armată puternică și disciplinată.

Sistemul politic spartan

Licurg a instituit un guvern bazat pe echilibru între diferite puteri:

• Doi regi – conducători militari și religioși ai Spartei, având putere limitată.
• Gherusia (Consiliul bătrânilor) – format din 28 de membri (peste 60 de ani) și cei doi regi, având rol legislativ și judiciar.
• Apella (Adunarea poporului) – cetățenii spartani votau legile propuse de Gherusia.
• Eforii (5 efori aleși anual) – supravegheau regii și asigurau respectarea legilor.

Sistemul social și educația militară

Pentru a menține Sparta puternică, Licurg a impus un stil de viață auster și o educație militarizată:

• Agoge – băieții spartani erau luați de mici (7 ani) și crescuți în tabere militare pentru a deveni soldați de elită.
• Interzicerea luxului – aurul și argintul au fost interzise, iar spartanii foloseau bani de fier.
• Syssitia (mese comune) – bărbații mâncau împreună, pentru a promova egalitatea și disciplina.
• Elenii perieci și ilotii – economia Spartei se baza pe muncitorii iloti (sclavi) și perieci (meșteșugari liberi).

Solon

Solon (c. 640 î.Hr. – c. 560 î.Hr.) a fost un legislator, poet și om de stat atenian, considerat unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei. A fost arhonte al Atenei și a pus bazele democrației ateniene prin reformele sale politice, sociale și economice, menite să reducă inegalitățile și să stabilizeze societatea.

În secolul al VII-lea î.Hr., capitala Greciei era marcată de tensiuni sociale și economice grave. Nobilii aristocrați controlau pământurile și instituțiile politice, în timp ce țăranii și meșteșugarii se aflau în datorii grele, unii devenind chiar sclavi pentru neplata datoriilor.

În acest context, Solon a fost ales arhonte (lider al orașului) în anul 594 î.Hr. și a primit puteri excepționale pentru a reforma statul.

Reforme economice

• Abolirea sclaviei pentru datorii – cei care își pierduseră libertatea din cauza datoriilor au fost eliberați.
• Ștergerea datoriilor („seisachtheia”) – o măsură radicală care a eliminat povara datoriilor asupra țăranilor.
• Limitarea acumulării de terenuri de către aristocrați, pentru a evita concentrarea puterii economice.
• Promovarea comerțului și a meșteșugurilor, încurajând dezvoltarea economiei ateniene.

Reforme politice

Solon a introdus un sistem politic bazat pe cenzit (bogăție), nu pe origine aristocratică. A împărțit cetățenii atenieni în patru clase sociale, în funcție de venituri:

• Penticosemedimnoi – cei mai bogați, care puteau ocupa funcțiile de conducere.
• Hippeis (cavalerii) – clasa mijlocie superioară, care avea acces la funcții politice importante.
• Zeugites (micii proprietari de pământ) – puteau participa în Adunarea Populară și deține funcții militare.
• Thetes (muncitorii săraci) – nu aveau acces la funcții politice, dar puteau vota în Adunarea Populară.

Astfel, Solon a extins participarea politică, pregătind terenul pentru democrația ateniană.

Reforme juridice

• A introdus dreptul tuturor cetățenilor de a face apel în fața tribunalelor, nu doar aristocrații.
• A creat tribunalul Heliaia, unde cetățenii puteau participa la procese ca judecători.
• A redus puterea excesivă a magistraților aristocrați.

Vezi și: Povestea Hotelului Grivița din București, fostul cămin al studenților de la Politehnică: locul în care George Enescu se refugia și cânta la pian, iar Hariclea Darclee și-a găsit sfârșitul

Cicero

Marcus Tullius Cicero (106 î.Hr. – 43 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai mari oratori, filozofi, scriitori și oameni politici ai Romei antice. Este considerat unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai dreptului și ai retoricii, având o influență profundă asupra culturii juridice și politice occidentale.

Cicero s-a născut în Arpinum, un oraș situat la sud-est de Roma, într-o familie de rang ecvestru. A fost un susținător al Republicii Romane și s-a remarcat prin opoziția sa față de dictatură, în special împotriva lui Iulius Cezar și a succesorilor săi.

După asasinarea lui Iulius Cezar (44 î.Hr.), Cicero a încercat să apere Republica împotriva lui Marc Antoniu, pe care îl considera o amenințare. A scris o serie de discursuri cunoscute sub numele de „Filipice”, inspirate de cele ale lui Demostene împotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei.

Din cauza opoziției sale, Cicero a fost declarat inamic al statului și executat în 43 î.Hr., la ordinul lui Marc Antoniu.

Cicero a fost un maestru al retoricii și a lăsat o moștenire impresionantă în domeniul filozofiei și dreptului. Printre lucrările sale cele mai cunoscute se numără:

• „De Oratore” – un tratat despre arta vorbirii și importanța retoricii în viața politică.
• „De Republica” – o analiză a sistemului politic roman, în care susține echilibrul între monarhie, aristocrație și democrație.
• „De Legibus” – un tratat despre filozofia dreptului, în care argumentează că legile trebuie să fie fundamentate pe dreptatea naturală.
• Scrisori și discursuri politice – care oferă o perspectivă valoroasă asupra vieții politice și sociale din timpul său.

Papinian

Aemilius Papinianus, cunoscut sub numele de Papinian (142–212 d.Hr.), a fost unul dintre cei mai mari juriști ai Romei antice și un influent magistrat al Imperiului Roman. A fost renumit pentru integritatea sa morală, înțelepciunea juridică și contribuțiile fundamentale la dezvoltarea dreptului roman.

Papinian a servit ca consilier juridic și magister libellorum (responsabil cu redactarea petițiilor către împărat) sub domnia împăratului Septimius Sever (193–211 d.Hr.).

După moartea acestuia, a fost numit prefect al pretoriului, cea mai înaltă funcție juridică și administrativă din Imperiul Roman, sub domnia fiului lui Sever, Caracalla.

După ce Caracalla și-a ucis fratele, Geta, pentru a prelua controlul exclusiv al imperiului, Papinian a refuzat să justifice crima fratricidă în fața Senatului. Din acest motiv, în anul 212, a fost executat la ordinul lui Caracalla, devenind un simbol al curajului și al independenței justiției.

Papinian a fost unul dintre cei mai respectați juriști ai Romei și a influențat profund dezvoltarea dreptului roman clasic. Cele mai importante lucrări ale sale sunt:

• „Quaestiones” (37 de cărți) – o colecție de întrebări și răspunsuri juridice care analizează probleme de drept.
• „Responsa” (19 cărți) – o serie de opinii juridice despre cazuri concrete, utilizate de judecători și avocați.

Aceste lucrări au fost studiate intens în școlile de drept și au devenit surse fundamentale pentru „Corpus Juris Civilis”, codificarea dreptului roman realizată de împăratul Iustinian în secolul al VI-lea.

Justinian

Flavius Petrus Sabbatius Iustinianus, cunoscut sub numele de Justinian I sau Justinian cel Mare (482–565 d.Hr.), a fost unul dintre cei mai importanți împărați ai Imperiului Bizantin.

A domnit între 527 și 565 d.Hr. și este cunoscut pentru ambiția sa de a restaura gloria Imperiului Roman, pentru reformele sale administrative și juridice, precum și pentru grandioasa construcție a Catedralei Hagia Sofia din Constantinopol.

Una dintre cele mai mari moșteniri ale lui Justinian este codificarea dreptului roman, cunoscută sub numele de Corpus Juris Civilis. Aceasta a fost realizată între 529 și 534 d.Hr. și este considerată fundamentul dreptului european modern. Acest corpus juridic conținea:

• Codex Justinianus – colecție de legi și decrete imperiale.
• Digesta (Pandectele) – comentarii și interpretări ale juriștilor romani celebri, precum Papinian și Ulpian.
• Institutiones – manual pentru studenții de drept, care explica principiile fundamentale ale legislației romane.
• Novellae Constitutiones – legile noi emise în timpul domniei sale.

Această codificare a influențat profund sistemele juridice din Europa și este baza dreptului civil modern.

Justinian a dorit să refacă vechiul Imperiu Roman, lansând campanii militare de recucerire a teritoriilor pierdute. Sub comanda generalilor săi, Belisarius și Narses, bizantinii au recucerit:

• Nordul Africii de la vandali (533–534).
• Italia de la ostrogoți (535–554), inclusiv Roma și Ravenna.
• Sudul Spaniei de la vizigoți (554).

Deși aceste cuceriri au fost impresionante, ele au fost costisitoare și greu de menținut, slăbind treptat Imperiul Bizantin.

Vezi și: Povestea Templului lui Mihail din Sarmizegetusa Regia: legenda zeului războiului din inima Daciei

Ce e scris pe fațadele palatului

Pe aripile laterale ale fațadei sunt amplasate basoreliefuri realizate de sculptorul Mac Constantinescu, ilustrând scene simbolice legate de justiție și drept:

„Eliberarea unui sclav în fața magistraților din Forul roman”: această scenă evidențiază actul de manumisiune, prin care un sclav era eliberat și devenea cetățean liber, subliniind importanța dreptății și a demnității umane în societatea romană.

„Justinian înconjurat de magistrați”: basorelieful îl prezintă pe împăratul Justinian alături de consilierii săi juridici, simbolizând efortul colectiv în codificarea și aplicarea legilor, precum și autoritatea supremă a împăratului în materie de justiție.

Aceste elemente artistice nu doar înfrumusețează clădirea, ci și transmit un mesaj profund despre valorile fundamentale ale dreptului și despre importanța cunoașterii și respectării tradițiilor juridice.

Prin reprezentarea acestor figuri emblematice și scene simbolice, Palatul Facultății de Drept își afirmă rolul de bastion al educației juridice și al promovării principiilor de dreptate și echitate în societate.

În concluzie, Palatul Facultății de Drept al Universității din București nu este doar un edificiu impresionant din punct de vedere arhitectural, ci și un simbol al continuității și al respectului față de tradițiile juridice.

Atât procesul de construcție, inițiat de profesorul Nicolae Basilescu și susținut de personalități marcante ale vremii, cât și elementele artistice care împodobesc fațada clădirii, reflectă angajamentul comunității academice de a promova valorile fundamentale ale dreptului și de a inspira generațiile viitoare de juriști.

Care sunt cei mai mari importatori și exportatori ai României. Locurile ocupate de Lidl, Dacia și Porsche