Spania și Portugalia nu vor mai fi acolo unde le știi pe hartă. Rotația misterioasă, milimetru cu milimetru, care îi pune pe geologi pe gânduri
Peninsula Iberică, pe care se află Spania și Portugalia, nu este deloc atât de „fixă” pe cât pare pe hartă. Un nou studiu geologic arată că întregul bloc de uscat se rotește foarte lent, în sensul acelor de ceasornic, sub presiunea a două plăci tectonice uriașe. Mișcarea este insesizabilă pentru oameni – vorbim de câțiva milimetri pe an – dar suficient de importantă pentru a schimba modul în care experții privesc riscul seismic din vestul Europei.
Cum a ajuns Peninsula Iberică să se „învartească”
Un grup de cercetători condus de geologul Asier Madarieta, de la Universitatea Țării Bascilor, a analizat date seismice și măsurători de satelit din zona vestului Mediteranei, potrivit unui material publicat de revista germană Bild. Scopul lor a fost să descrie mai precis frontiera activă dintre placa eurasiatică și placa africană – două structuri uriașe ale scoarței terestre care se împing una spre cealaltă.
Folosind atât înregistrările cutremurelor, cât și deformările măsurate milimetric prin satelit încă din anii ’90, echipa a arătat că între sudul Spaniei și nord-vestul Africii scoarța terestră este comprimată constant. Plăcile se apropie una de cealaltă cu doar câțiva milimetri pe an, dar această presiune continuă generează tensiuni care nu se disipă uniform.
Rezultatul: forțele tectonice „prind” Peninsula Iberică ca într-un clește și o obligă să efectueze o ușoară rotație în sensul acelor de ceasornic. Nu e vorba de o învârtire spectaculoasă, ci de o deformare lentă a întregului bloc continental, abia detectabilă cu instrumente extrem de precise.
Cutremure mici, întrebări mari pentru viitor
Pe teritoriul Spaniei și Portugaliei se înregistrează numeroase cutremure mici, resimțite rar de populație. Problema este că, până acum, nu toate aceste seisme puteau fi corelate clar cu falii tectonice cunoscute. Noul studiu oferă indicii despre zonele în care scoarța este cel mai puternic comprimată și unde ar trebui făcute cartări geologice detaliate.
Geologii vor să identifice cu exactitate faliile active și direcția în care „lucrează” acestea, pentru a putea estima mai bine magnitudinea maximă a viitoarelor cutremure. Cu alte cuvinte, rotația lentă a Peninsulei Iberice nu înseamnă că harta Europei se va schimba peste noapte, dar este un semnal că vestul continentului este tectonic mai dinamic decât se credea.
Pentru oamenii obișnuiți, diferențele nu vor fi vizibile nici peste o viață de om: mișcările sunt prea mici și prea lente. Pentru ingineri, urbaniști și specialiști în riscuri naturale, însă, astfel de studii sunt esențiale pentru actualizarea normelor de construcție, a scenariilor de risc și a planurilor de protecție civilă.
În spatele unei hărți aparent statice, Pământul își continuă mișcările tectonice, iar Peninsula Iberică – cu Spania și Portugalia – dansează încet, milimetru cu milimetru, în ritmul coliziunii dintre Africa și Eurasia.