Sferele de beton scufundate în ocean ar putea deveni bateriile verzi ale viitorului
Una dintre cele mai mari provocări ale tranziției energetice este stocarea eficientă a energiei verzi. Panourile solare și turbinele eoliene produc curent doar atunci când soarele strălucește sau vântul bate, însă consumul nu se aliniază mereu cu producția. Pentru a rezolva această problemă, cercetătorii germani vin cu o idee spectaculoasă: sfere uriașe de beton scufundate pe fundul oceanului, care funcționează asemenea unor baterii gigantice.
Proiectul poartă numele StEnSea (Stored Energy in the Sea) și este coordonat de Institutul Fraunhofer pentru Economie Energetică și Tehnologia Sistemelor Energetice (Fraunhofer IEE). El promite să transforme oceanele în adevărate rezervoare de energie verde, fără a afecta mediul înconjurător la fel de mult precum hidrocentralele clasice.
Principiul din spatele tehnologiei este elegant și simplu: atunci când există surplus de energie produs de parcurile eoliene sau solare, apa din interiorul sferelor este evacuată cu ajutorul unor pompe electrice. În momentul în care apare cererea de electricitate, procesul se inversează: apa pătrunde din nou în interior, presiunea crescută la adâncime pune în mișcare turbinele, iar acestea generează curent.
Astfel, sferele de beton devin veritabile „acumulatori” capabili să echilibreze fluctuațiile de producție ale energiilor regenerabile. Spre deosebire de barajele hidroelectrice, care necesită relocarea comunităților sau inundarea unor zone întinse, această metodă folosește spațiul vast și liber al fundului oceanului, reducând impactul asupra ecosistemelor.
Cercetătorii susțin că durata de viață a unei astfel de instalații este impresionantă: 50–60 de ani, cu intervenții tehnice minore o dată la două decenii. Aceasta ar face ca soluția să fie nu doar eficientă, ci și rentabilă pe termen lung.
De la teste pe lac, la experimente în ocean
Primele experimente au avut loc în Lacul Constance din Germania, unde au fost testate prototipuri de doar 3 metri diametru. Rezultatele promițătoare i-au încurajat pe specialiști să treacă la o etapă mult mai ambițioasă. În 2026, cercetătorii plănuiesc să scufunde în largul Californiei o sferă de 9 metri diametru și 400 de tone greutate, la o adâncime de 500–600 de metri.
Această sferă ar putea stoca 0,4 MWh de energie, suficient pentru a alimenta o locuință timp de câteva săptămâni. Planurile de viitor prevăd construirea unor sfere și mai mari, de până la 30 de metri, organizate în rețele amplasate strategic lângă parcurile eoliene și solare offshore.
Dacă aceste proiecte pilot vor avea succes, tehnologia ar putea fi replicată la scară largă, transformând oceanele într-o resursă de stocare comparabilă cu marile hidrocentrale, dar fără efectele secundare negative asupra mediului.
Avantajele și potențialul pe termen lung
Ideea de a folosi presiunea naturală a apei pentru stocarea energiei nu este nouă, însă abia acum tehnologia și materialele permit implementarea ei la scară mare. Avantajele sunt multiple:
- Spațiu practic nelimitat – fundul mării oferă posibilități uriașe de amplasare.
- Compatibilitate cu energiile regenerabile – sferele pot fi instalate în apropierea parcurilor eoliene offshore, reducând pierderile prin transport.
- Durată lungă de viață – infrastructura rezistă zeci de ani, cu costuri de întreținere reduse.
- Impact minim asupra ecosistemului – spre deosebire de baraje sau mine pentru baterii, aceste structuri nu distrug habitate și nu implică relocarea oamenilor.
Mai mult, sistemul poate fi scalat în funcție de nevoi: de la câteva sfere care alimentează o mică insulă până la rețele complexe capabile să susțină metropole întregi.
Într-o lume care caută cu disperare soluții pentru a înlocui combustibilii fosili, StEnSea ar putea fi una dintre cele mai promițătoare direcții. Dacă testele din California și proiectele ulterioare vor confirma eficiența sistemului, oceanele lumii ar putea deveni cele mai mari baterii naturale ale planetei. Energia viitorului s-ar putea ascunde nu în cerul plin de turbine eoliene sau pe câmpiile acoperite de panouri solare, ci în adâncurile liniștite ale mărilor.