Se deghiza în preot, fura de la bogați, nu folosea niciodată gloanțe și fugea de jandarmi. Pe haiducul Pantelimon l-ar fi trădat cel mai bun prieten al său

Într-o perioadă în care România se confrunta cu grave tensiuni sociale, iar lumea rurală era bântuită de foamete, abuzuri și nedreptăți, haiducii reprezentau pentru mulți oameni simpli o speranță, o formă de rezistență. Unul dintre acești haiduci a fost Pantelimon Toader din comuna Răuceşti, județul Neamț.

O viață de haiduc: cum a ajuns Pantelimon Toader un simbol al dreptății populare

Născut în anul 1871 într-o familie modestă, Pantelimon a avut parte de doar două clase primare, fiind de meserie lemnar. În ciuda educației limitate, s-a făcut remarcat prin inteligența sa practică și curajul de neclintit.

Transformarea sa în haiduc nu a fost una voită, ci dictată de circumstanțe. Acuzat pe nedrept de un furt de vite, faptă pe care nu o comisese, a fost condamnat în lipsă la un an și jumătate de închisoare.

Pentru că nu primise citația, Pantelimon nici măcar nu știa că fusese judecat. Încercările de a-și demonstra nevinovăția prin intermediul avocaților au fost sortite eșecului, iar în fața perspectivei închisorii, a ales libertatea codrului.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

„Decât temniță, mai bine moartea”, acestea par să fi fost cuvintele care i-au definit începutul vieții de haiduc. A refuzat să accepte o pedeapsă pentru o faptă pe care nu o comisese și a pornit pe calea nesupunerii față de autoritate.

Vezi și: Adevărata poveste a haiducului Andri Popa: A recuperat mai multe fete furate de turci, apoi le-a vândut

Fără gloanțe, dar cu respect: atacuri fără victime și gesturi de generozitate

Pantelimon Toader a devenit cunoscut rapid pentru stilul său unic de acțiune. Ataca doar pe cei înstăriți, negustori, antreprenori forestieri, administratori și chiar preoți sau polițiști, dar fără să facă uz de violență extremă.

A fost consemnat în documentele judiciare că din pușca sa nu a plecat niciun glonț omorâtor. Cei care se trezeau cu țeava îndreptată către ei cedeau imediat, mai ales după ce aflau cine se află în fața lor.

Într-o mărturie făcută în cadrul procesului de la Botoșani din 1912, Pantelimon a declarat că nimeni dintre cei pe care i-a jefuit nu i s-a opus.

Oamenii acceptau situația cu resemnare, poate chiar cu înțelegere, pentru că știau că era un om care nu lovea în cei slabi. Ba mai mult, în unele cazuri, a fost consemnat că le lăsa oamenilor bani sau îi ajuta.

Un episod celebru publicat în gazeta „Universul” arăta cum Pantelimon, urmărit de jandarmi în satul Bozieni, s-a salvat aruncându-și arma și geanta într-o căruță cu boi și deghizându-se în țăran.

După ce jandarmii au trecut fără să-l recunoască, a revenit, l-a ajutat pe bătrânul căruțaș și i-a oferit chiar și o sumă de bani. În altă situație, i-a dat bani unei văduve pentru a-și cumpăra o vacă, iar o femeie simplă, intervievată de un ziarist, a spus că nu se teme de haiduc pentru că „pe noi, nevoiașii, ne lasă în pace”.

Obișnuia să se deghizeze în preot ca să-i păcălească pe oameni

Imaginea lui Pantelimon a fost consolidată de numeroase povești în care apărea în ipostaze demne de romane de aventură. Presa vremii, de la „Dimineața” la „Adevărul”, „Universul” sau revista satirică „Veselia” – a publicat frecvent articole despre isprăvile sale. Jurnaliștii ironizau constant neputința jandarmilor de a-l captura.

Una dintre cele mai spectaculoase întâmplări a avut loc atunci când haiducul s-a deghizat în preot. Astfel, a reușit să convingă un negustor care transporta marfă prin munții Neamțului să-i încredințeze toți banii, considerând că sunt mai în siguranță la o față bisericească în caz că apare „temutul Pantelimon”. După ce a obținut banii, haiducul a sărit din căruță și i-a spus râzând că „nu haina face popa”.

Pantelimon era urmărit permanent, dar reușea mereu să se strecoare. Se spune că se ascundea în colibe izolate din munți sau că primea informații chiar de la unii jandarmi corupți.

Într-o corespondență publicată în „Opinia”, se menționa că un căpitan de jandarmi îi trimitea semnale cu automobilul atunci când era în pericol. Se pare că avea o întreagă rețea informală de sprijin printre țăranii și muncitorii săraci.

Vezi și: Haiducul Totu și lingourile de aur. Povestea incredibilă a banditului care a fost trădat de propriul camarad

Din sala de judecată înapoi în pădure: achitat, dar condamnat de sistem

În ciuda popularității sale, autoritățile nu puteau ignora faptele comise. Recompensele pentru capturarea sa au crescut rapid, de la 500 de lei la 3.000, și până la 30 de agenți ai Siguranței au fost trimiși de la București să-l captureze. Pantelimon a fost prins pentru prima dată lângă Focșani și a fost dus în fața Tribunalului din Botoșani în 1912.

Surprinzător pentru mulți, procesul s-a încheiat cu achitarea haiducului. Sute de oameni veneau zilnic la închisoare cu mâncare, bani și țigări.

Avocatul său a fost nimeni altul decât ziaristul N.D. Cocea, care a reușit să atragă simpatia opiniei publice și chiar indulgența instanței. Păgubiții nu au avut o atitudine ostilă, ba chiar unii au refuzat să depună mărturie împotriva lui.

Totuși, visul de libertate nu a durat. A fost reținut din nou și judecat pentru alte fapte. În timpul detenției, din cauza condițiilor grele și a tergiversării dosarului, Pantelimon a evadat în august 1913 împreună cu alți deținuți.

A vrut să ajungă în Bucovina, dar a fost prins din nou într-o colibă din munți, surprins în timp ce își usca hainele.

Un final liniștit pentru un destin zbuciumat

În 1914, în urma unui nou proces desfășurat la Piatra-Neamț, Pantelimon a fost din nou achitat. În pledoaria sa finală, a cerut doar liniște: „Am greșit, dar vreau să fiu gospodar în satul meu”.

Și s-a ținut de cuvânt. Revenit la Răucești, s-a căsătorit în 1916 cu Maria, o tânără de 22 de ani, și și-a construit o gospodărie. A muncit cu hărnicie și determinare, încercând să recupereze anii pierduți printre codri.

Pantelimon Toader a murit în 1929, răpus de cancer. A fost înmormântat cu onoruri, în prezența a trei preoți, exact așa cum ceruse. Povestea lui rămâne una dintre cele mai fascinante legende haiducești ale începutului de secol XX, o combinație între curaj, nedreptate, umor și demnitate.

Pantelimon nu a fost doar un infractor romanticizat de presă. A fost un simbol al rezistenței omului simplu împotriva abuzului.

A demonstrat că spiritul de dreptate poate lua și forme neobișnuite, iar istoria i-a acordat un loc binemeritat în galeria personajelor care au făcut din haiducie o formă de luptă socială.

Vezi și: Prințesa din România care i-a furat inima lui Robin Hood. Amorul tragic dintre Irene Ghica și actorul Errol Flynn