Schimbările alarmante ale celui mai mare „rezervor” natural de carbon al planetei: ce arată noile dovezi din emisfera sudică

Unul dintre cele mai importante mecanisme prin care Pământul își reglează climatul pare să fie din ce în ce mai vulnerabil. Cel mai mare rezervor natural de carbon al planetei – Oceanul Sudic – ar putea să-și piardă eficiența, atrag atenția cercetătorii. Un nou studiu publicat în Nature Geoscience arată că modificările în puternicii curenți de aer known ca Southern Westerly Winds au dus, în trecut, la transformări climatice majore, iar schimbări similare se petrec chiar acum.

Analiza unor turbării vechi de mii de ani din emisfera sudică dezvăluie pentru prima dată modul în care deplasarea acestor vânturi influențează atât formarea uriașelor zone umede, cât și felul în care oceanele absorb sau eliberează dioxid de carbon. Descoperirea ridică semnale de alarmă într-un moment în care clima globală se schimbă rapid, iar Pământul pare să repete un episod climatic periculos din urmă cu 15.000 de ani.

Cum au dezvăluit turbăriile un episod climatic uitat

Turbăriile sunt printre cele mai eficiente depozite naturale de carbon de pe planeta noastră. Ele se formează atunci când solul saturat cu apă reține plante moarte timp de milenii, acumulând astfel straturi masive de material organic. Cei mai vechi astfel de martori se găsesc în locuri izolate din emisfera sudică – în America de Sud, Australasia, sudul Africii și insulele subantarctice.

Cercetătorii conduși de dr. Zoë Thomas de la University of Southampton au folosit datarea cu radiocarbon pentru a determina momentul exact în care aceste turbării au început să se extindă rapid după ultima eră glaciară. Rezultatul a fost surprinzător: toate au cunoscut o expansiune abruptă acum aproximativ 15.000 de ani, exact în perioada în care Southern Westerly Winds s-au deplasat brusc spre nord.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Această deplasare nu a fost o simplă modificare meteorologică, ci un eveniment climatic major. Mutarea vânturilor a schimbat dinamica de amestecare din Oceanul Sudic, ceea ce a influențat direct cantitatea de CO₂ pe care acesta o putea reține. Schimbările în concentrațiile atmosferice de dioxid de carbon coincid perfect cu apariția noilor turbării, oferind astfel o explicație coerentă pentru un fenomen climatic care i-a nedumerit pe specialiști timp de decenii.

Ce înseamnă această descoperire pentru clima actuală

Problema este că vânturile sudice se modifică din nou – dar în direcția opusă celei din urmă cu 15.000 de ani. De data aceasta, din cauza încălzirii globale, Southern Westerly Winds se deplasează spre Polul Sud. Acest lucru reduce capacitatea Oceanului Sudic de a „amesteca” apa și de a absorbi eficient CO₂ din atmosferă.

Efectul este potențial devastator, avertizează oamenii de știință. Dr. Thomas subliniază că o diminuare a acestui mecanism ar destabiliza unul dintre principalele amortizoare naturale ale climei. Dacă oceanul reține mai puțin carbon, mai mult CO₂ rămâne în atmosferă, amplificând încălzirea globală și grăbind schimbările climatice deja vizibile.

În paralel, aceeași deplasare a vânturilor a început deja să provoace secete severe și incendii de vegetație în mai multe regiuni ale emisferei sudice – un efect observat și documentat în ultimul deceniu.

Coautoarea studiului, dr. Haidee Cadd, avertizează că slăbirea celui mai mare rezervor de carbon al planetei ar accelera ritmul încălzirii globale: „Dacă Oceanul Sudic devine mai puțin eficient, acumularea CO₂ în atmosferă va crește mai rapid ca oricând.”

De ce turbăriile sunt cheia înțelegerii viitorului climatic

Noua analiză arată că turbăriile funcționează ca o arhivă climatică esențială. Ele capturează schimbările din atmosferă, modul în care oceanele reacționează la variațiile de temperatură și chiar intensitatea circulației atmosferice. Înțelegerea lor devine crucială în contextul actual, în care planeta intră într-o perioadă de transformări rapide.

Rezultatele studiului sugerează că:

• Turbăriile se formează masiv doar atunci când condițiile atmosferice și oceanografice sunt în echilibru.
• Vânturile sudice joacă un rol major în modul în care oceanele absorb sau eliberează carbon.
• Schimbările actuale ale acestor vânturi pot recrea dezechilibre similare celor de acum 15.000 de ani – dar într-un context global mult mai vulnerabil.

Pe scurt, cercetătorii transmit un mesaj clar: pentru a înțelege viitorul climei, trebuie să privim în profunzimea acestor ecosisteme vechi și în dinamica atmosferică ce le influențează.

În timp ce lumea încearcă să reducă emisiile și să stabilizeze clima, studiul arată că soluția nu depinde doar de acțiunile umane, ci și de modul în care planeta continuă să reacționeze la schimbările deja declanșate. Iar un Ocean Sudic destabilizat ar putea reprezenta una dintre cele mai mari provocări climatice ale următoarelor decenii.