Scăderea natalității în lume: problemă globală sau oportunitate de adaptare? Ce spun oamenii de știință
Rata natalității este în scădere accelerată în aproape toate colțurile lumii, iar experții avertizează că acest fenomen va remodela economia, societatea și politica în următoarele decenii. Dacă în anii ’70 o femeie din Mexic avea în medie șapte copii, astăzi media a ajuns la doar 1,6 — mult sub pragul de înlocuire a populației. Cazul nu este singular: peste trei sferturi dintre statele lumii ar putea ajunge, până în 2050, în aceeași situație.
Întrebarea care se ridică este dacă asistăm la un colaps iminent al civilizației sau la o schimbare pe care omenirea o poate gestiona prin adaptare. Deși implicațiile negative sunt evidente — mai puțini angajați activi și mai mulți pensionari, presiune pe sistemele de sănătate și pe bugetele publice —, specialiștii susțin că există și soluții pentru a face față acestei tranziții.
Ce arată datele despre natalitate
La mijlocul secolului XX, rata globală a fertilității era de cinci copii per femeie. Aceasta a fost perioada „baby boom”, care a determinat creșterea rapidă a populației globale și a dus la temeri privind suprapopularea și epuizarea resurselor. Previziunile alarmiste din acea vreme nu s-au confirmat pe deplin, deoarece agricultura și medicina au evoluat suficient încât să susțină dublarea populației mondiale la peste opt miliarde de oameni.
Astăzi însă, situația s-a inversat. Aproximativ jumătate dintre țări au deja o rată a fertilității sub 2,1 copii per femeie, pragul necesar pentru menținerea unei populații stabile. Diferențe mici pot avea efecte majore: o rată de 1,7 poate reduce populația la jumătate cu câteva generații mai devreme decât una de 1,9. Cazul extrem este Coreea de Sud, unde rata a coborât la 0,75 în 2024, generând un declin accelerat al populației.
Pe de altă parte, Africa Subsahariană rămâne o excepție notabilă. Aici, natalitatea se menține ridicată, iar până în 2100 se estimează că jumătate dintre copiii lumii se vor naște pe continent. Nigeria, de exemplu, își va crește populația cu aproape 76% până la mijlocul secolului.
Previziunile pentru restul lumii variază. ONU estimează un vârf al populației globale în următoarele 30-60 de ani, urmat de un declin. China ar fi deja atins punctul maxim, iar India ar putea urma în jurul anilor 2060.
De ce fac oamenii mai puțini copii
Cauzele scăderii natalității sunt multiple și complexe. Un prim factor este accesul mai bun la educație și contracepție, care a permis decuplarea sexului de reproducere și a redus sarcinile neplanificate. În plus, schimbările sociale au modificat așteptările legate de căsătorie și familie.
În țările dezvoltate, tot mai mulți tineri amână întemeierea unei familii pentru a-și construi carierele. Costurile ridicate ale locuințelor, lipsa stabilității financiare și presiunea culturală de a investi intens în educația copiilor îi fac pe mulți să se gândească de două ori înainte de a deveni părinți. În Coreea de Sud, de exemplu, cultura muncii și cheltuielile mari cu educația sunt citate drept principale bariere.
De asemenea, femeile au câștigat independență economică și nu mai sunt dispuse să accepte relații inegale. Mișcări precum „Four Nos” din Coreea de Sud (fără întâlniri, căsătorie, sex sau copii) reflectă schimbări de mentalitate care duc la scăderi și mai mari ale natalității. În paralel, în SUA, un curent similar, numit „boy sober”, câștigă teren în rândul tinerelor.
Alți factori includ scăderea calității spermei, probabil influențată de poluare, dar și anxietatea legată de viitor — fie că este vorba despre schimbări climatice, instabilitate politică sau insecuritate economică. Toate aceste elemente converg spre aceeași realitate: oamenii au, de cele mai multe ori, mai puțini copii decât și-ar dori.
Cum se poate răspunde la declinul demografic
Țările nu stau cu mâinile încrucișate. Unele oferă stimulente financiare pentru familiile cu copii — de la subvenții pentru locuințe, până la bani direcți, cum ar fi propunerea din SUA de a acorda 1.000 de dolari fiecărui nou-născut într-un fond de investiții. Altele investesc în servicii de îngrijire a copiilor și concedii parentale mai generoase.
Cu toate acestea, cercetătorii avertizează că astfel de măsuri nu pot readuce complet natalitatea la nivelurile de altădată. Mai realistă ar fi abordarea axată pe adaptare: să încetinești ritmul scăderii și să construiești sisteme sociale și economice reziliente. De exemplu, o populație mai mică, dar mai bine educată, ar putea susține inovația și productivitatea, chiar dacă numărul de angajați scade.
Pe termen lung, îmbătrânirea populației va fi principala provocare. Ponderea persoanelor de peste 65 de ani este așteptată să se dubleze în multe state, ajungând la aproape o treime din totalul populației. Asta înseamnă cheltuieli mai mari pentru sănătate și pensii, dar și nevoia de a adapta infrastructura urbană și rurală.
Concluzia specialiștilor este că nu asistăm la „sfârșitul lumii”, ci la începutul unei noi etape demografice. Dacă scăderea natalității este gestionată inteligent, poate aduce chiar și avantaje: mai puțină presiune asupra mediului, resurse distribuite mai eficient și o calitate mai bună a vieții. Întrebarea rămâne cât de pregătită este fiecare țară să facă această tranziție.