Saune pentru broaște: Soluția ingenioasă a unui biolog australian împotriva unei boli mortale
O idee care ar fi părut ridicolă la prima vedere s-a transformat într-o descoperire științifică premiată. Biologul australian Anthony Waddle a găsit o metodă neconvențională de a salva broaștele verzi și aurii de pe litoralul estic al Australiei, o specie aflată în pericol de dispariție. Răspunsul nu a fost un vaccin sofisticat sau o tehnologie scumpă, ci… o saună improvizată din cărămizi și plastic transparent.
Studiile echipei conduse de Waddle au arătat că o simplă expunere la căldură în astfel de adăposturi poate opri evoluția unei infecții fungice devastatoare, numită chytridiomicoză, responsabilă de declinul a peste 500 de specii de broaște la nivel global și de dispariția completă a peste 90. Rezultatul a adus cercetătorului premiul Future for Nature în 2025 și a atras atenția comunității științifice și a publicului larg.
Cum a apărut ideea saunelor pentru broaște
Totul a pornit dintr-o observație făcută în 2013, când alți cercetători au remarcat că populațiile de broaște afectate de ciuperca letală supraviețuiau mai bine în zonele cu bolovani mari de granit. Pietrele rețineau căldura ziua și o eliberau treptat noaptea, creând microhabitate mai calde și mai sigure pentru amfibieni.
Pornind de la această ipoteză, Waddle a vrut să testeze experimental efectul căldurii asupra infecțiilor. Împreună cu studenți și voluntari, a construit structuri simple: un cadru de seră mică, acoperit cu folie transparentă și umplut cu cărămizi perforate, în care broaștele se puteau adăposti. Spre surprinderea echipei, amfibienii au intrat singuri în aceste spații, ca și cum ar fi recunoscut instinctiv beneficiile.
Rezultatele au confirmat teoria: expunerea la temperaturi de aproximativ 28°C pentru câteva ore pe zi, timp de o săptămână, era suficientă pentru a limita creșterea ciupercii și a salva broaștele infectate. Mai mult, salvarea chiar și a unei singure femele poate schimba radical soarta unei populații, pentru că aceasta poate produce mii de pui într-un singur sezon.
Implicarea comunității și extinderea proiectului
Succesul experimentului nu s-a limitat la laborator. Până acum, echipa lui Waddle a amplasat aproximativ 70 de saune pentru broaște în trei locații din zona metropolitană Sydney, iar planurile vizează extinderea la alte situri în următorii ani.
Un element esențial al proiectului îl reprezintă implicarea comunității. Cercetătorii au creat ghiduri, videoclipuri și ateliere prin care îi învață pe localnici să construiască singuri aceste adăposturi cu costuri minime. Furnizori de sere de grădină au început chiar să promoveze set-up-ul ca soluție pentru crearea de „frog saunas”.
În plus, Waddle colaborează cu aplicația FrogID, folosită de zeci de mii de australieni pentru a înregistra cântecele broaștelor și a contribui la monitorizarea populațiilor. Până acum, platforma a strâns peste 1,3 milioane de înregistrări, a dus la descoperirea a 13 specii noi și acum integrează și informații despre saunele pentru amfibieni. Astfel, comunitățile pot vedea direct dacă instalarea acestor structuri aduce beneficii locale.
Între știință, pasiune și provocări
Deși ideea saunei pentru broaște pare simplă, parcursul lui Waddle nu a fost lipsit de dificultăți. Cercetătorul a lucrat peste 12 ani la problema infecțiilor fungice, trecând de la un proiect de licență la un doctorat și apoi la un postdoctoral axat pe soluții biologice inovatoare. În lipsa unor resurse financiare majore și fără un CV impresionant al unui profesor senior, el a mizat pe creativitate, parteneriate și implicarea cetățenilor.
„Trebuie să fii antreprenor, să cauți sprijin unde nu te-ai aștepta și să demonstrezi constant că munca ta contează”, a explicat el. Iar rezultatele vorbesc de la sine: salvarea unor specii aflate pe cale de dispariție.
În fața criticilor care întreabă de ce ar fi important să salvezi broaștele, Waddle răspunde cu umor, dar și cu fermitate: „Nimeni nu întreabă un contabil care face bani din bani ce rost are munca lui. Noi salvăm specii de la extincție — asta e cu adevărat important.”
În final, lecția pe care o oferă povestea sa este una simplă, dar puternică: soluțiile la marile crize ecologice nu vin întotdeauna din tehnologii sofisticate, ci pot fi inspirate de natură și realizate cu resurse minime. În cazul broaștelor verzi și aurii din Australia, câteva cărămizi și o seră de grădină s-au transformat într-un instrument care le oferă o a doua șansă la viață.