Sărutul are o vechime de peste 21 de milioane de ani: cercetătorii dezvăluie originile surprinzătoare ale gestului

Unul dintre cele mai intime gesturi ale oamenilor, sărutul, nu este deloc o invenție recentă. Potrivit unui nou studiu, originile sale ar putea fi urmărite până în urmă cu peste 21 de milioane de ani, într-un strămoș comun al marilor maimuțe, mult înainte ca Homo sapiens să apară pe scenă. Cercetarea oferă prima analiză evolutivă amplă asupra comportamentului de atingere a buzelor, sugerând că acest mod de exprimare a afecțiunii este profund înrădăcinat în biologia primatelor.

Studiul, realizat de o echipă condusă de biologul evoluționist Matilda Brindle de la Universitatea Oxford, a analizat comportamentele afective ale primatelor afro-eurasiatice – o familie ce include cimpanzei, bonobo, urangutani, gorile, dar și pe noi și pe strămoșii noștri dispăruți. Cercetătorii au căutat în literatura științifică dovezi despre comportamente de tipul „atingere non-agresivă, gură la gură, fără transfer de hrană”, adică exact ceea ce putem numi un sărut în sens strict evolutiv.

După ce au cartografiat prezența sau absența acestui comportament în diferite ramuri ale arborelui genealogic al primatelor, au folosit modelări statistice complexe pentru a reconstrui probabilitatea ca strămoșii acestor specii să fi practicat și ei sărutul. Simulările – refăcute de 10 milioane de ori pentru acuratețe maximă – indică faptul că sărutul a apărut cel mai probabil la un strămoș comun al marilor maimuțe, cu aproximativ 21,5 până la 16,9 milioane de ani în urmă.

Astfel, comportamentul nu este unul exclusiv uman. Este, mai degrabă, o moștenire profundă în evoluția primatelor, un gest păstrat și transmis de-a lungul a milioane de ani, în forme adaptate diferitelor specii.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Dovezi din trecut: de la primate moderne la oameni și neanderthalieni

Cercetătorii subliniază că sărutul nu se regăsește doar la maimuțele mari contemporane, precum cimpanzeii sau urangutanii, ci probabil și la rudele noastre dispărute. Un argument puternic provine din studiile microbiologice asupra Homo sapiens și neanderthalieni. Analizele au arătat că cele două specii au împărtășit microbi orali – un indiciu clar al unor contacte intime precum schimbul de salivă.

De asemenea, faptul că oamenii moderni și neanderthalienii s-au încrucișat genetic sugerează existența unor interacțiuni sociale și afective complexe. Este firesc să presupunem, spun autorii studiului, că sărutul a făcut parte din aceste interacțiuni.

Totuși, sărutul nu este universal în lumea umană. Un studiu antropologic din 2015, realizat pe 168 de culturi, a arătat că doar 46% dintre acestea folosesc sărutul ca formă de expresie afectivă. Aceasta demonstrează că, deși rădăcinile evolutive sunt adânci, comportamentul este modelat puternic de norme culturale și sociale.

În unele culturi, sărutul are conotații exclusiv romantice. În altele, este un gest familial sau social. Există și societăți în care sărutul nu joacă niciun rol, fiind considerat inutil, incomod sau chiar dezgustător.

De ce a evoluat sărutul și ce funcție are în prezent

Rămâne o întrebare esențială: de ce a evoluat sărutul în primul rând? Cercetătorii recunosc că răspunsul nu este încă clar. Dintr-o perspectivă pur utilitară, sărutul nu aduce beneficii directe pentru supraviețuire sau reproducere. Din contră, poate facilita transmiterea bolilor.

Totuși, faptul că acest comportament s-a menținut milioane de ani arată că trebuie să fi avut un rol important în evoluția primatelor. Una dintre ipoteze susține că sărutul își are originea în comportamente de toaletare și grooming, esențiale pentru formarea legăturilor sociale în grupurile de maimuțe. Trecerea de la grooming la sărut ar fi fost un pas natural în consolidarea relațiilor bazate pe încredere și proximitate.

Atingerea buzelor necesită o apropiere fizică semnificativă și o vulnerabilitate reciprocă. Astfel, sărutul ar putea fi evoluat ca un semnal puternic de încredere și atașament, fie între părinți și pui, fie între parteneri sau membri ai grupului.

Pe măsură ce evoluția socială s-a diversificat, și semnificația sărutului a început să varieze. La oameni, sărutul poate exprima iubire romantică, afecțiune familială, prietenie sau chiar respect. La alte primate, gestul poate avea conotații diferite – de la reconciliere după conflicte, la întărirea ierarhiilor sociale.

Studiul publicat în Evolution and Human Behaviour marchează un moment important în înțelegerea acestui comportament atât de familiar nouă. Prin combinarea biologiei evolutive cu date comportamentale detaliate, cercetătorii deschid noi perspective asupra felului în care obiceiurile sociale ale oamenilor sunt legate de cele ale strămoșilor noștri și ale primatelor cu care împărțim lumea.

În definitiv, sărutul este mai mult decât un gest romantic. Este o fereastră către trecutul nostru evolutiv – o moștenire care s-a păstrat milioane de ani și care continuă să modeleze felul în care exprimăm afecțiunea și construim relații.