Românii, campioni într-un domeniu rușinos cu un preț fabulos. Ne costă mai mult mâncare aruncată decât alimentele

România are o problemă gravă de echilibru între lipsuri și exces, iar paradoxul devine tot mai vizibil în cifre: într-o țară cu risc ridicat de sărăcie, risipa alimentară atinge cote alarmante. Aproape jumătate dintre gospodării aruncă lunar alimente în valoare de peste 200 de lei, ceea ce duce la un cost anual de aproximativ 18 miliarde de lei. Este o sumă care depășește bugetul anual cumulat al mai multor ministere și care afectează nu doar economia, ci și mediul, dar mai ales moralul social.

Acest comportament nu este generat doar de lipsa de educație în privința consumului, ci are rădăcini profunde în istoria recentă, în traumele lăsate de comunism, dar și în strategiile comerciale moderne care transformă achiziția alimentelor într-un act reflex, nu rațional. Studiile recente arată că peste 50% din risipa alimentară se produce chiar în propriile locuințe, de cele mai multe ori din lipsa unui plan concret de cumpărături sau a unei evaluări corecte a nevoilor.

Costuri uriașe și impact nevăzut

Conform unei cercetări realizate de Up România și Reveal Marketing Research, o familie obișnuită din România aruncă în fiecare lună alimente în valoare de cel puțin 200 de lei. La nivel național, acest comportament generează pierderi anuale de peste 3,6 miliarde de euro. Pe lângă dimensiunea financiară, risipa alimentară implică și taxe mai mari pentru gestionarea deșeurilor, consum inutil de energie, apă și teren agricol.

Mai grav este că, dincolo de costurile directe, risipa contribuie cu aproximativ 10% la emisiile globale de gaze cu efect de seră. Conform estimărilor Băncii de Alimente și datelor Comisiei Europene, România contribuie cu peste 2,5 milioane de tone de alimente risipite anual. În același timp, peste 1,5 milioane de români trăiesc în sărăcie extremă, iar un procent semnificativ dintre copii merg la culcare flămânzi.

De ce aruncăm mâncarea și ce putem face

Potrivit psihologilor și sociologilor, comportamentul de risipă este influențat de o combinație între factori istorici, emoționali și culturali. Moștenirea psihologică a lipsurilor din perioada comunistă, suprapusă peste marketingul agresiv al societății de consum, generează decizii iraționale, achiziții impulsive și o relație dezechilibrată cu hrana.

Experți precum Marius Tudosiei și Florin Maxim subliniază că o soluție reală stă în întoarcerea la consumul local și planificarea atentă a achizițiilor. Consumul de produse sezoniere, aprovizionarea de la producători locali și educația alimentară timpurie ar putea reduce drastic risipa la nivel individual și instituțional. De asemenea, sectorul HoReCa, deși generează doar 5-10% din risipă, poate deveni un model prin campanii educaționale și acțiuni de conștientizare.

Campania „Gătește cu ce ai în frigider”, demarată de Up România, este un exemplu de inițiativă care încurajează conștientizarea și reducerea risipei la nivel de consumator. În paralel, Banca de Alimente recuperează surplusurile alimentare și le redirecționează către persoanele aflate în dificultate, oferind un exemplu concret de circularitate și solidaritate.

Risipa alimentară, oglinda unei societăți în criză

Datele Eurostat confirmă că România are cea mai ridicată rată a riscului de sărăcie și excluziune socială din Uniunea Europeană, cu un procent de 32%. Peste șase milioane de români sunt afectați, iar printre cei mai vulnerabili se numără copiii din familiile monoparentale sau numeroase. În acest context, risipa alimentară nu este doar un act de neglijență, ci o dovadă a unui dezechilibru profund între disponibilitate și responsabilitate.

Psihoterapeuții atrag atenția că mulți români tratează mâncarea ca pe o formă de confort emoțional. Achiziția excesivă poate masca traume, lipsuri afective sau nevoi de control. Soluția, spun specialiștii, începe cu educația – atât a copiilor, cât și a adulților – și cu dezvoltarea unei culturi a consumului conștient.

Într-un peisaj economic fragil și cu provocări sociale în creștere, combaterea risipei alimentare ar trebui să devină o prioritate națională. Nu doar pentru a proteja bugetele personale sau pentru a reduce emisiile de carbon, ci pentru a regăsi un echilibru moral, economic și social într-o societate care nu-și mai permite să ignore prețul tăcerii și al gunoiului.