România versus Uniunea Europeană în ”războiul” pentru folosirea îngrășămintelor chimice în agricultură. UE reduce azotul și fosforul pe cereale

În timp ce Uniunea Europeană face eforturi tot mai mari pentru a limita utilizarea îngrășămintelor chimice în agricultură, România continuă să figureze printre statele membre cu cele mai ridicate niveluri de consum de azot și fosfor. Politicile agricole europene se aliniază tot mai mult obiectivelor de sustenabilitate, iar tranziția către o agricultură mai verde pune presiune asupra fermierilor din Estul Europei, unde fertilizarea chimică rămâne o practică larg răspândită.

Datele oficiale furnizate de Eurostat arată că, în 2023, utilizarea totală de îngrășăminte minerale (azot și fosfor) în UE a fost de 9,3 milioane de tone , marcând o scădere de 3,7% față de anul precedent. Această tendință descendentă vine în contextul unui efort mai amplu de reducere a impactului negativ asupra mediului, în special asupra calității apei și a biodiversității din solurile agricole.

Azotul și fosforul, tot mai restricționate în Occident

Azotul este esențial pentru creșterea plantelor, însă utilizarea sa excesivă duce la scurgeri de nitrați în pânza freatică, contribuind la poluarea apelor. În 2023, utilizarea îngrășămintelor pe bază de azot a scăzut la 8,3 milioane de tone , o reducere de 3,8% comparativ cu 2022. Cele mai mari cantități au fost înregistrate în Franța (1,7 milioane de tone), Germania și Polonia, acestea fiind și cele mai active state în adaptarea politicilor agricole la standardele de mediu impuse de Bruxelles.

Și fosforul a intrat în vizorul reglementatorilor. Cu o utilizare totală în UE de 0,9 milioane de tone în 2023, s-a consemnat o scădere de 2,2% față de anul anterior. Acești nutrienți sunt esențiali pentru producția vegetală, dar concentrațiile mari în sol și în apele de suprafață pot cauza dezechilibre ecologice severe.

România, între presiunea randamentelor și cerințele de mediu

România se numără printre statele europene cu cele mai mari cantități de îngrășăminte chimice utilizate în agricultură , alături de Franța, Germania, Polonia, Italia și Spania. Aceste șase state au generat aproape 75% din consumul total de fosfor în UE, potrivit datelor Eurostat pentru anul 2023.

Explicația este simplă: în agricultura românească, în special în sectorul cerealier, randamentele sunt încă strâns legate de aportul de îngrășăminte chimice. În lipsa unor sisteme de irigații funcționale pe scară largă și cu o fertilitate naturală a solurilor variabilă, mulți fermieri recurg la metode clasice de intensificare, în care azotul și fosforul joacă un rol central.

Totuși, acest model este pus sub semnul întrebării de strategia ecologică a UE. În următorii ani, România va trebui să găsească un echilibru între obiectivele de mediu și cele economice. Alternativele – de la îngrășăminte organice, rotația culturilor sau biotehnologii – sunt mai costisitoare și mai greu de implementat pe scară largă, în special în exploatațiile mici și medii.

Viitorul fertilizării chimice în Europa de Est

În contextul Pactului Verde European și al strategiei „De la fermă la furculiță”, este de așteptat ca Bruxelles-ul să introducă și mai multe condiționalități privind utilizarea fertilizanților în următorii ani. Pentru România, tranziția va presupune o regândire profundă a modului în care se face agricultură, inclusiv prin investiții în tehnologii de precizie și în educarea fermierilor pentru a reduce pierderile și risipa.

Rămâne de văzut dacă România va reuși să își ajusteze practicile fără să sacrifice productivitatea. Dar într-un peisaj agricol tot mai influențat de criterii ecologice, reducerea treptată a îngrășămintelor chimice nu mai este o opțiune, ci o direcție inevitabilă.