România, în urma Europei: De ce consumăm atât de puțină cultură online?

Într-o Europă din ce în ce mai digitalizată, unde cultura migrează rapid în online, România rămâne codașă la aproape toate capitolele legate de consumul cultural pe internet. Potrivit celor mai recente date publicate de Eurostat, în anul 2024, românii au fost ultimii din Uniunea Europeană în ceea ce privește activitățile online cu conținut cultural – de la vizionarea de programe TV și video, până la citirea presei digitale sau achiziționarea de cărți și bilete la evenimente.

În timp ce alte state membre se bucură de un acces crescut și o implicare activă în cultura digitală, România pare să rămână într-un con de umbră digital, unde internetul este folosit mai degrabă pentru rețele sociale și divertisment superficial, decât pentru forme de cultură mai profunde și relevante.

Programele video și știrile online nu prind la publicul român

Cel mai comun tip de consum cultural online în Uniunea Europeană în 2024 a fost vizionarea de programe TV sau conținut video online, o activitate declarată de 79% dintre utilizatorii de internet. Totuși, în România, doar 44% dintre utilizatori au declarat că fac acest lucru, ceea ce ne plasează pe ultimul loc în UE, sub Bulgaria (55%) și Slovacia (63%).

Situația este la fel de sumbră și când vine vorba despre cititul de știri, reviste sau ziare online. În timp ce Cehia atinge un procent impresionant de 91% la acest capitol, Finlanda – 90%, și Cipru – 89%, România rămâne mult în urmă, cu doar 50% dintre utilizatori care consumă acest tip de conținut online. Ne poziționăm, din nou, pe ultimul loc în Uniune.

Această deconectare de la informația de calitate ridică semne de întrebare nu doar în ceea ce privește nivelul de alfabetizare digitală, ci și apetitul publicului pentru informare, reflecție și consum conștient de conținut. Lipsa acestui tip de interacțiune poate avea efecte pe termen lung, de la polarizare socială la un nivel scăzut de implicare civică și participare în viața democratică.

Muzica și cărțile digitale, consumate timid de români

Un alt domeniu cultural care are un impact puternic în spațiul online european este muzica. În medie, 65% dintre utilizatorii de internet din UE au declarat că ascultă sau descarcă muzică online. Deși pentru România nu sunt menționate exact cifrele în acest segment, raportările anterioare au indicat că țara noastră se află sub media europeană și la acest capitol.

Când vine vorba despre achiziționarea de bunuri și servicii culturale, România se poziționează din nou foarte jos. În UE, 36% dintre utilizatori au cumpărat în 2024 cel puțin un produs cultural online: abonamente la servicii de streaming (30% pentru filme, seriale și sport), abonamente la platforme de muzică (21%), bilete la evenimente (25%), cărți și reviste (16%) sau e-bookuri și audiobookuri (7%).

Deși România a avut o creștere timidă în achizițiile online în general, interesul pentru produsele culturale rămâne scăzut. Cartea digitală – fie sub formă de e-book sau audiobook – nu pare să fie populară, iar lectura online este adesea înlocuită de conținut superficial, scurt și adesea tabloidizat, livrat prin intermediul rețelelor sociale.

Lipsa unei infrastructuri culturale digitale și dezinteresul publicului

Problema nu stă doar în lipsa accesului la internet – România are o infrastructură digitală decentă, mai ales în mediul urban. Problema reală este de natură culturală și educațională. Avem un public care nu a fost obișnuit să caute cultura în mediul digital, o lipsă de politici publice eficiente pentru alfabetizarea digitală și o educație precară în ceea ce privește consumul de informație.

La aceasta se adaugă și subdezvoltarea ofertei culturale online în limba română, de la platforme de streaming cu producții autohtone, la biblioteci digitale accesibile și bine promovate. În lipsa unor proiecte coerente de digitalizare a culturii naționale și a unei promovări active, publicul rămâne captiv într-un ecosistem dominat de conținut superficial, fără valoare formativă.

Este un cerc vicios: lipsa cererii duce la lipsa ofertei, iar lipsa ofertei alimentează în continuare dezinteresul. Soluția nu poate veni doar din partea pieței, ci are nevoie de intervenții la nivel de politici educaționale și culturale, proiecte publice de sprijinire a culturii digitale și o regândire a modului în care instituțiile culturale din România se raportează la mediul online.

România este, așadar, pe ultimul loc în UE la consumul cultural online, dar nu din lipsă de tehnologie sau conectivitate. E un simptom al unei probleme mai adânci: o ruptură între cultură, educație și digital, care se poate rezolva doar printr-o strategie coerentă de reconectare a publicului cu ceea ce contează cu adevărat în spațiul online. Până atunci, vom rămâne doar spectatori în era culturii digitale europene.