România are 23 de orașe cu cea mai proastă calitate a aerului: lista completă și măsurile impuse autorităților

Poluarea aerului continuă să se agraveze în România. Conform celor mai recente date publicate de Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate (ANMAP), nu mai puțin de 23 de orașe și zone aglomerate au fost încadrate oficial în categoria localităților cu cea mai slabă calitate a aerului, față de 18 în anul precedent.

Documentul, publicat în Monitorul Oficial prin Ordinul nr. 2.761/2025, confirmă că numărul zonelor critice a crescut semnificativ, în special din cauza nivelurilor ridicate de particule în suspensie (PM10 și PM2.5), dioxid de azot și oxizi de sulf. Printre localitățile nou intrate pe lista neagră se numără Sighetu Marmației, Târgu Jiu, Dej, Miercurea Ciuc și Bragadiru (Ilfov).

Potrivit datelor ANMAP, printre localitățile care au depășit frecvent limitele admise de poluare se află marile centre urbane ale țării: București, Cluj-Napoca, Iași, Constanța, Timișoara și Craiova. Aceste orașe se confruntă cu un cumul de factori — trafic rutier intens, dezvoltare urbanistică haotică, lipsa spațiilor verzi și utilizarea sistemelor de încălzire poluante.

Pe lângă acestea, lista include și zone industriale cu activitate constantă, precum Ploiești și comuna Brazi (județul Prahova), Deva și Sebeș (Hunedoara și Alba), dar și localități mai mici care devin tot mai vulnerabile în fața poluării — Rovinari, Glina, Buftea, Holboca, Ungheni sau Bragadiru.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Creșterea numărului de localități afectate este explicată prin măsurătorile detaliate efectuate în 2024, care au scos la iveală depășiri repetate ale valorilor-limită pentru poluanți. Datele provin din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului, care utilizează stații fixe amplasate în zonele urbane și periurbane.

În total, lista completă a localităților din România cu cea mai slabă calitate a aerului în 2025 cuprinde:

București, Constanța, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Ploiești, Timișoara, Brazi (Prahova), Deva, Sebeș, Târgu Mureș, Rovinari, Buftea, Glina, Holboca, Ungheni, Sighetu Marmației, Târgu Jiu, Dej, Miercurea Ciuc și Bragadiru (Ilfov).

Autoritățile locale, obligate să elaboreze planuri de calitate a aerului

Conform legislației, unitățile administrativ-teritoriale care figurează în această listă sunt obligate să elaboreze planuri de calitate a aerului sau planuri integrate, în funcție de gradul de poluare.

Aceste planuri trebuie să fie realizate conform Metodologiei aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2015, care stabilește criterii precise pentru identificarea surselor de poluare și implementarea măsurilor de remediere.

Mai exact, autoritățile locale trebuie să:

• efectueze studii de calitate a aerului bazate pe modelarea matematică a dispersiei poluanților;
• identifice sursele majore de emisii, fie că este vorba despre trafic, industrie, construcții sau încălzirea rezidențială;
• propună măsuri cuantificabile, cu indicatori clari de eficiență;
• colaboreze cu titularii de activități industriale și cu agențiile județene de mediu pentru aplicarea soluțiilor.

„Scopul acestor planuri este de a reduce concentrațiile de poluanți până la atingerea valorilor-limită stabilite de legislația europeană și națională”, se arată în comunicatul ANMAP.

De asemenea, localitățile incluse în Anexa 2 a aceluiași ordin — cele unde calitatea aerului este încă satisfăcătoare — trebuie să elaboreze planuri de menținere a calității aerului, pentru a preveni deteriorarea ulterioară a mediului.

La acest moment, doar câteva localități au implementat deja astfel de planuri: Ploiești, Brazi, Deva și Suceava, conform datelor oficiale.

Un fenomen care afectează sănătatea publică: România, printre cele mai poluate țări din UE

Conform rapoartelor Agenției Europene de Mediu (EEA), România continuă să se numere printre țările Uniunii Europene cu cele mai ridicate niveluri de poluare urbană. Principalele cauze sunt traficul intens, emisiile industriale, arderea deșeurilor și lipsa unui control strict al surselor de emisii.

Specialiștii atrag atenția că particulele în suspensie (PM2.5 și PM10) sunt cele mai periculoase pentru sănătate, deoarece pătrund adânc în plămâni și pot provoca afecțiuni respiratorii, cardiovasculare și chiar cancer.

În România, peste 29.000 de decese premature pe an sunt asociate cu expunerea la poluare, potrivit estimărilor Comisiei Europene. Orașele mari, precum București, Iași și Cluj-Napoca, depășesc frecvent limitele impuse de normele europene, în ciuda avertismentelor repetate ale instituțiilor comunitare.

Situația este agravată de lipsa spațiilor verzi și a infrastructurii de transport ecologic. De exemplu, în Capitală, densitatea traficului și numărul mare de centrale termice individuale contribuie masiv la creșterea nivelului de dioxid de azot (NO2) și monoxid de carbon.

În mediul industrial, orașe precum Ploiești, Sebeș, Rovinari și Brazi se confruntă cu emisii constante de praf și gaze din rafinării, termocentrale și fabrici de ciment.

Concluzii: poluarea, o problemă ignorată până devine criză

Creșterea numărului de orașe poluate de la 18 la 23 într-un singur an este un semnal de alarmă privind degradarea continuă a calității aerului în România. Deși legislația impune planuri și măsuri clare, implementarea acestora întârzie, iar efectele asupra sănătății populației se resimt tot mai acut.

Fără acțiuni concrete — precum modernizarea transportului public, creșterea spațiilor verzi și monitorizarea strictă a poluării industriale — lista orașelor afectate va continua să crească.

În timp ce unele state europene își reduc treptat amprenta de carbon, România rămâne prinsă între nevoia de dezvoltare economică și lipsa unei viziuni coerente privind protecția mediului.

Aerul pe care îl respirăm nu este doar o resursă naturală, ci un indicator al calității vieții. Iar cifrele publicate în 2025 arată clar că, în multe orașe românești, acest indicator a ajuns la un nivel critic.