Robotul Tesla Optimus, cea mai nouă rușine pentru Elon Musk. Cum s-a prăpădit săracul
La doar câteva zile după ce Elon Musk relua promisiunile despre o „armată” de roboți umanoizi care vor schimba economia globală, Tesla Optimus a ajuns în centrul atenției pentru un motiv mult mai prozaic: a căzut spectaculos în timpul unui eveniment de prezentare în Miami. Nu simplul fapt că s-a prăbușit a ridicat semne de întrebare, ci gesturile pe care le-a făcut în timp ce se dezechilibra, care par să trădeze o realitate incomodă pentru Tesla: robotul nu acționa singur, ci imita mișcările unui operator uman cu casca VR pe cap.
În contextul hype-ului uriaș din jurul roboților umanoizi, momentul este un duș rece pentru Musk, care a prezentat Optimus ca viitor produs de trilioane de dolari, capabil să preia taskuri repetitive în fabrici și, ulterior, în viața de zi cu zi. Iar când clipul cu prăbușirea a ajuns pe rețelele sociale, discuția s-a mutat rapid de la „wow, ce poate face Optimus” la „cât de mult este, de fapt, doar o marionetă sofisticată”.
Căderea spectaculoasă de la Miami și gestul „căștii fantomă”
Incidentul s-a petrecut la evenimentul „Autonomy Visualized”, organizat de Tesla într-un showroom din Miami, unde Optimus era vedeta alături de tehnologia Autopilot. În fața publicului, robotul împărțea sticle de apă, saluta și pozea prietenos. La un moment dat, după câteva mișcări ceva mai bruște, a dat jos câteva sticle de pe masă, și-a pierdut echilibrul și a început să cadă pe spate.
Momentul cheie este însă altul: chiar înainte de impact, ambele brațe i-au sărit brusc la „față”, într-un gest extrem de familiar oricui a purtat vreodată o cască VR. Arată exact ca mișcarea reflexă a unui om care își smulge headset-ul din cap atunci când se întâmplă ceva neașteptat sau inconfortabil. Problema este că Optimus nu avea nimic pe cap. În oglindă, în spate sau la distanță, un operator uman, foarte probabil conectat prin VR la robot, pare să fi renunțat brusc la cască în timp ce situația se complica.
Din acel moment, iluzia de autonomie se destramă. În loc să vezi un robot care își gestionează singur echilibrul și reacțiile, pare că privești o marionetă care copiază fidel panica celui care o controlează. Pentru un produs prezentat de Musk ca fiind deja capabil să facă „kung-fu pe cont propriu” la evenimente publice, contrastul este brutal.
De ce este momentul atât de stânjenitor pentru Tesla și Elon Musk
Că roboții cad nu este o dramă în sine. Boston Dynamics a făcut virale ani la rând blooper reel-uri cu roboți care alunecă, se împiedică sau se dezechilibrează, fără ca asta să le afecteze credibilitatea. Diferența majoră este transparența: acolo știi că vezi teste de laborator, prototipuri în antrenament, nu un produs vândut ca fiind aproape gata de utilizare comercială.
În cazul Tesla, problema este ceea ce Electrek numește un moment „Vrăjitorul din Oz”: perdeaua trasă accidental, care dezvăluie că în spatele „inteligenței” se află încă un om cu joystick și cască VR. Deja au existat suspiciuni că multe dintre demo-urile spectaculoase cu Optimus – de la pliat haine până la mișcări de arte marțiale – sunt în bună măsură teleoperate, chiar dacă Tesla nu insistă public pe acest detaliu.
Mai mult, Elon Musk a respins de curând ideea că demonstrațiile recente ar fi controlate de la distanță, afirmând că un clip în care Optimus face kung-fu ar fi „AI, nu tele-operat”. Când, la scurt timp după astfel de declarații, apare un video în care robotul „se preface” că își dă jos o cască imaginară, în timp ce cade, încrederea în narațiunea oficială are de suferit.
Pentru investitori și fani, Optimus a fost prezentat ca motivul pentru care Tesla ar putea valora zeci de trilioane de dolari în viitor, mai important chiar decât mașinile electrice. Însă dacă, în 2025, robotul încă are nevoie de teleoperare 1:1 ca să împartă apă la un eveniment, promisiunile despre milioane de unități în fabrici par mai degrabă o țintă îndepărtată decât un plan pentru „la anul”.
Cât de departe suntem, de fapt, de un Optimus cu adevărat autonom
Tehnic vorbind, teleoperarea nu este un păcat capital. Este un instrument de antrenament și validare, folosit de aproape toți jucătorii din zona roboților umanoizi. Operatorul uman „dă lecții” robotului, îi arată cum să execute taskuri reale, iar datele respective pot fi folosite ulterior pentru a antrena modele de AI care să reproducă acele acțiuni fără intervenție umană.
Problema apare când linia dintre demo-uri „învățate” și demo-uri efectiv autonome devine neclară pentru public. Dacă ție ți se sugerează că robotul funcționează singur, iar gesturile lui de la Miami par să indice un operator care își smulge casca VR în timp real, încrederea în comunicarea oficială este prima victimă. Iar pentru un produs care vrea să intre în fabrici, depozite și, la un moment dat, în casele oamenilor, încrederea este la fel de importantă ca hardware-ul.
În plus, incidentul Optimus vine pe un fundal nu tocmai liniștit pentru proiect: plecări de oameni cheie din echipă, redesign-uri și amânări pentru producția la scară, în timp ce competitori precum Figure, Agility sau Unitree își arată roboții în scenarii tot mai concrete de lucru.
Pe termen scurt, căderea de la Miami nu înseamnă că Optimus este un eșec tehnologic, ci mai degrabă că realitatea din laborator și show-ul de pe scenă nu sunt încă perfect sincronizate. Pe termen lung, însă, dacă mesajul rămâne „suntem aproape gata” în timp ce demo-urile continuă să se bazeze masiv pe teleoperare, distanța dintre poveste și adevăr riscă să devină greu de ignorat, chiar și pentru cei mai loiali susținători ai lui Elon Musk.