Ridicată pe terenul fostului Hipodrom Băneasa, a găzduit ”Scînteia”, ”Flacăra” și ”România Liberă”. Istoria Casei Presei Libere, cea mai înaltă clădire a Capitalei timp de jumătate de secol

Una dintre cele mai masive și înalte clădiri din București, ce se află în partea de nord a Capitalei, Casa Presei Libere, reprezintă una dintre cele mai pregnante amprente lăsate de regimul comunist asupra orașului. Alături de Casa Poporului, aceasta a fost concepută pentru a reflecta ideologia socialistă și pentru a controla propaganda de stat.

Una dintre cele mai mari clădiri din București

În timp ce Bucureștiul interbelic era caracterizat de influențele occidentale și de eleganța arhitecturii sale, instaurarea regimului comunist a adus schimbări radicale, inclusiv în peisajul urbanistic.

După al Doilea Război Mondial, comuniștii au dorit să-și impună dominația asupra tuturor aspectelor societății, inclusiv asupra presei.

Astfel, Casa Presei Libere a fost gândită ca un centru unic al mass-media controlate de stat. Aici aveau să își desfășoare activitatea cele mai importante publicații ale regimului, iar ziarul de căpătâi era „Scînteia”, organul oficial al Partidului Comunist Român.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

De la Hipodromul Băneasa la Casa Scînteii

Casa Presei Libere a fost ridicată pe o parte din terenul fostului Hipodrom Băneasa, un loc emblematic al Bucureștiului interbelic, unde se adunau personalitățile vremii pentru a asista la cursele de cai. Era supranumit un ”templu al alergărilor de cai”, construit de Regele Carol I al României.

În viziunea comuniștilor, hipodromul reprezenta o relicvă a burgheziei și a fost desființat, terenul fiind redistribuit pentru proiecte propagandistice.

Pe partea de est a fostului hipodrom s-a ridicat Casa Scînteii, numit de la faptul că în această clădire era sediul publicației ”Scînteia”, iar pe partea de vest a fost construit actualul complex expozițional ROMEXPO.

În 1948, conducerea Partidului Comunist Român a decis că presa trebuia centralizată într-o singură locație, motiv pentru care s-a demarat proiectul unei tipografii de mari dimensiuni.

Echipa de arhitecți aleasă pentru acest proiect a fost formată din Horia Maicu, Nicolae Bădescu, Marcel Locar și Mircea Alifant. Primele schițe au fost considerate prea inspirate din arhitectura occidentală și, prin urmare, au fost respinse de partid.

În cele din urmă, arhitecții s-au inspirat din stilul monumental sovietic, având ca modele Universitatea Lomonosov și Hotelul Ukraina din Moscova, dar și Palatul Culturii din Varșovia.

Vezi și: Istoria primului hotel cu restaurant de lux din București. Acum 200 de ani, românii mâncau trufe și caviar la Hugues

Construcția și arhitectura Casei Scînteii

Casa Scînteii a fost construită între 1952 și 1957, fiind concepută pentru a rezista unui cutremur de mare magnitudine. Arhitecții au aplicat norme antiseismice utilizate încă din perioada lui Benito Mussolini în Italia.

Proiectul inițial prevedea și construcția unui teatru și a unei case a sindicatelor în curtea interioară, însă din lipsa fondurilor aceste elemente nu au mai fost realizate.

Finanțarea construcției s-a realizat parțial printr-o campanie de subscripție publică. Salariații primeau tichete cu valori cuprinse între 5 și 1000 de lei, fiind obligați să contribuie la acest proiect.

Rezultatul a fost impresionant: clădirea are 23.000 de metri pătrați desfășurați pe cinci corpuri, dintre care cel central are 14 etaje, iar celelalte 11.

Arhitectura sa include elemente tradiționale românești, inspirate din mănăstirile Argeș, Horezu, Cozia, Dragomirna și Sucevița. Coloanele și ocnițele specifice stilului brâncovenesc sunt integrate în fațada clădirii, conferindu-i un caracter distinct.

Dominanta arhitecturală a Bucureștiului timp de 50 de ani

Casa Presei Libere a fost cea mai înaltă clădire din București timp de o jumătate de secol, de la finalizarea sa în 1957 până în 2007.

Cu o înălțime de 91,6 metri, la care se adăuga o antenă de televiziune de 12,4 metri, clădirea ajungea la un total de 104 metri.

Începând cu 1956, această antenă a susținut emisia Televiziunii Române, un alt instrument esențial de propagandă al regimului comunist.

Vezi și: Sfârșitul amar al primei fabrici de ciocolată din România. Iuliu Maniu îi cumpăra Reginei Maria bomboane ”Zamfirescu”, furnizor al Casei Regale și al cofetăriei Capșa

Statuia lui Lenin și schimbările postdecembriste

Pe 21 aprilie 1960, în fața clădirii a fost amplasată statuia lui Lenin, realizată de sculptorul Boris Caragea. Se zvonea că bronzul folosit provenea din fosta statuie a lui Carol I, topită la ordinul comuniștilor în 1947.

Monumentul a dominat intrarea în Casa Presei până după Revoluția din 1989, când a fost demontat și înlocuit cu o sculptură simbolică a lui Lenin cu șerpi ieșindu-i din gât, reprezentând crimele regimului.

În 2016, această statuie a fost înlocuită cu monumentul „Aripi”, dedicat memoriei luptătorilor anticomuniști.

Casa Presei Libere după Revoluția din 1989

După 1989, clădirea și-a pierdut treptat rolul de centru al presei de stat. A fost redenumită Casa Presei Libere, iar până la mijlocul anilor 2000 a găzduit redacțiile unor cotidiene importante precum Evenimentul Zilei, Jurnalul Național, Adevărul, Cotidianul și România Liberă.

Cu trecerea anilor, odată cu digitalizarea presei, multe redacții s-au mutat în alte spații moderne, iar Casa Presei Libere a devenit un simbol al unei epoci apuse.

Astăzi, clădirea adăpostește diverse instituții, birouri și spații comerciale, însă rămâne un monument istoric ce amintește de perioada propagandei comuniste și de transformările profunde prin care a trecut România în ultimul secol.

Vezi și: Epopeea APACA și cele 97 de zile. De unde provine numele și cum s-a construit cea mai cunoscută fabrică de textile din București în doar trei luni de zile