Revoluția inteligenței artificiale reaprinde dezbaterea despre venitul de bază universal

Inteligența artificială promite să aducă prosperitate, eficiență și productivitate fără precedent, dar în același timp provoacă una dintre cele mai grave anxietăți economice ale secolului: dispariția masivă a locurilor de muncă. Marile companii tehnologice – de la OpenAI la Tesla – vorbesc tot mai des despre introducerea venitului de bază universal (UBI) ca soluție la transformările accelerate ale pieței muncii. În paralel, economiștii și filosofii revin asupra unor idei vechi de secole pentru a înțelege cum poate funcționa o societate în care mașinile ar putea face aproape tot.

De ce UBI revine în centrul discuțiilor odată cu avansul IA

Ideea veniturilor garantate pentru toți nu este nouă, însă avansul exploziv al IA îi oferă un context complet diferit. Geoffrey Hinton, unul dintre pionierii moderni ai inteligenței artificiale, a declarat că soluția pentru distribuirea echitabilă a beneficiilor IA ar putea fi „socialismul”. În același spirit, Sam Altman, CEO-ul OpenAI, a vorbit deschis despre venitul de bază universal ca un inevitabil compromis social: „Societatea va spune foarte curând că avem nevoie de un nou model economic.” Elon Musk, încă din 2017, a afirmat că UBI nu va fi o alegere, ci o necesitate.

Aceste declarații vin pe fondul unui risc real: automatizarea. Studii recente estimează că până în 2030, în Statele Unite, aproximativ 30% din locurile de muncă ar putea fi automatizate. Goldman Sachs avertizează că IA ar putea concedia 6-7% din forța de muncă actuală, împingând rata șomajului la 12% – un nivel mai ridicat decât cel atins în timpul Marii Recesiuni.

În variantele extreme, futurologi precum Martin Ford cred că IA ar putea elimina într-o zi majoritatea profesiilor. Dacă mașinile vor produce totul, oamenii vor rămâne fără venituri și, implicit, fără capacitate de consum. Dar economia nu poate funcționa dacă oamenii nu pot cumpăra bunurile pe care roboții le produc. Ford sugerează că venitul de bază universal ar putea fi „mecanismul necesar” pentru menținerea cererii într-o economie automatizată.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

UBI, o idee radicală, dar veche de peste două secole

Deși pare o soluție inovatoare, UBI are rădăcini adânci în istorie. În 1797, filosoful și revoluționarul Thomas Paine propunea acordarea unor sume fixe, plătite din taxele pe moșteniri, pentru a susține egalitatea socială. În 1967, Martin Luther King Jr. milita pentru „abolirea totală, directă și imediată a sărăciei” printr-un venit garantat pentru toți cetățenii.

În esență, UBI presupune acordarea unui venit fix fiecărei persoane, fără condiționări și fără a fi legat de muncă. Filosoful Juliana Uhuru Bidadanure de la Stanford definește UBI drept un instrument menit să elimine insecuritatea economică și să ofere tuturor o viață demnă, indiferent de statutul profesional.

Astăzi, ideea revine cu o forță nouă, alimentată nu doar de argumente morale, ci și de presiunea tehnologică. Dacă IA va produce o parte semnificativă din bunurile și serviciile societății, apare întrebarea: cum vor supraviețui oamenii într-un sistem în care cererea depinde de venituri, iar veniturile depind de joburi care dispar?

Teoriile lui Karl Marx redevin surprinzător de actuale. Filosoful scria în 1894 că supraproducția va crea „oameni inutili”, incapabili să cumpere excesul de bunuri. Într-o economie dominată de IA, această contradicție devine vizibilă: eficiența radicală amenință capacitatea societății de a susține consumul.

Deși UBI este prezentat drept salvarea unei lumi automatizate, mecanismele sale economice sunt departe de a fi simple. Pentru a funcționa, UBI trebuie să fie suficient de generos încât să ofere siguranță economică, dar și sustenabil fiscal. Aici apare problema: cine plătește pentru un astfel de sistem?

Titanii tech vorbesc despre „socializarea profiturilor” generate de IA. În teorie, dacă companii precum OpenAI, Tesla, Google sau Amazon vor obține câștiguri colosale prin automatizare, o parte din acestea ar putea fi redistribuite către populație. În practică însă, rezistența politică, interesele economice și structurile fiscale actuale fac acest scenariu dificil.

Pe termen scurt, UBI ar putea reduce inegalitățile și ar atenua șocurile pe piața muncii. Pe termen lung însă, dacă redistribuirea nu este construită pe baze solide, există riscul ca UBI să devină doar un pansament aplicat unei răni profund structurale: concentrarea puterii economice în mâinile câtorva companii tehnologice.

Unii economiști avertizează că UBI ar putea chiar să crească prețurile, să reducă motivația pentru muncă în anumite domenii sau să pună presiune uriașă pe bugetele naționale. Pe de altă parte, susținătorii văd în el singura soluție realistă pentru o lume în care milioane de locuri de muncă vor dispărea.

Revoluția IA pune societatea în fața unei dileme istorice: cum poate deveni prosperitatea tehnologică un beneficiu colectiv, nu doar un câștig pentru câțiva actori dominanți? Venitul de bază universal pare, în ochii liderilor din tehnologie, răspunsul inevitabil. Dar între entuziasmul lor și implementarea reală se află întrebări economice, politice și sociale majore, care vor modela viitorul pieței muncii. Dacă automatizarea va continua ritmul actual, dezbaterea despre UBI nu va mai fi una teoretică, ci o necesitate practică.