Razele cosmice ar putea ajuta extratereștrii să supraviețuiască în pustietățile lipsite de viață ale spațiului, spun oamenii de știință
O descoperire științifică recentă rescrie ceea ce credeam că știm despre unde și cum ar putea apărea viața în Univers. Deși radiațiile cosmice sunt considerate, în mod tradițional, un pericol mortal pentru organismele vii, un nou studiu sugerează că, în anumite condiții, ele ar putea deveni chiar sursa de energie necesară susținerii vieții. Rezultatele schimbă radical modul în care cercetătorii definesc „zonele locuibile” din spațiu și extind dramatic paleta de lumi care ar putea găzdui forme de viață.
Radiația ionizantă, care include raze ultraviolete, raze X, raze gamma și particulele de mare viteză cunoscute drept raze cosmice, are puterea de a deteriora moleculele organice esențiale pentru viață. Pe Pământ, suntem feriți de efectele lor cele mai nocive datorită atmosferei și câmpului magnetic. Însă în lipsa acestor protecții naturale, radiațiile pot steriliza complet suprafața unei planete. Cu toate acestea, noul studiu arată că, în adâncurile ascunse ale unor lumi reci și lipsite de lumină, aceleași radiații pot genera reacții chimice care să ofere energia necesară supraviețuirii microbilor.
Cum pot razele cosmice să susțină viața în medii extreme
Cercetătorii au analizat un proces cunoscut sub numele de radioliză, în care particulele de mare energie din spațiu lovesc moleculele de apă înghețată sau lichidă din subsolul corpurilor cerești, eliberând electroni și declanșând reacții chimice. Aceste reacții pot produce compuși care, teoretic, pot fi utilizați drept sursă de energie de către organisme microbiene.
Ideea nu este complet nouă, dar studiul de față este unul dintre cele mai complexe care simulează acest proces în mai multe locații din Sistemul Solar. Folosind modele computerizate, echipa de cercetare a estimat câtă energie ar putea fi generată prin radioliză pe diverse corpuri cerești, precum Enceladus (o lună a lui Saturn), Europa (o lună a lui Jupiter) și Marte.
Rezultatele au fost surprinzătoare: Enceladus s-a dovedit a fi cel mai „prietenos” loc pentru posibila apariție a vieții, urmat de Marte și Europa. Aceste corpuri dispun de straturi subterane de apă sau gheață și sunt suficient de expuse la radiațiile cosmice pentru a produce cantități semnificative de energie.
„Această descoperire schimbă complet modul în care ne gândim la locurile în care viața ar putea exista”, afirmă Dimitra Atri, astrobiolog la campusul Universității New York din Abu Dhabi.
„Nu mai trebuie să căutăm doar planete calde, iluminate de soare. Putem lua în considerare și locuri reci, întunecate, cu condiția să existe apă sub suprafață și o expunere suficientă la radiațiile cosmice”.
Enceladus, o lume minusculă cu potențial surprinzător
Enceladus a captat interesul cercetătorilor încă din 2005, când sonda Cassini a detectat gheizere de vapori de apă care ieșeau din crăpături ale suprafeței înghețate. Acestea sugerează existența unui ocean subteran, protejat de stratul gros de gheață de la suprafață. Noul studiu adaugă un element esențial: prezența radiațiilor cosmice care, prin interacțiunea cu apa, ar putea crea condiții energetice pentru viață.
Spre deosebire de Pământ, unde sursa principală de energie pentru viață este lumina solară, în locuri precum Enceladus sau Europa viața ar putea fi susținută prin chimiosinteză — un proces similar cu cel întâlnit în adâncurile oceanelor terestre, acolo unde creaturile trăiesc în jurul izvoarelor hidrotermale, complet în absența luminii.
Studiul oferă astfel o alternativă fascinantă la modelul planetelor locuibile de tip Pământ: nu este nevoie de atmosferă respirabilă sau de temperaturi prietenoase, ci doar de apă și o sursă de energie, chiar dacă aceasta este una exotică, precum radiația cosmică.
Implicații pentru viitorul explorării spațiale
Descoperirea are implicații uriașe pentru viitoarele misiuni spațiale, fie ele robotice sau cu echipaj uman. Dacă viața poate apărea și persista în locuri considerate până acum prea ostile, cercetarea științifică trebuie să își extindă obiectivele și metodele.
Agenții spațiale precum NASA sau ESA ar putea acorda o importanță sporită misiunilor care explorează lunile înghețate ale planetelor gigantice. Deja sunt planificate misiuni precum Europa Clipper sau JUICE (Jupiter Icy Moons Explorer), care vor investiga în detaliu aceste lumi îndepărtate. Acum, însă, căutarea semnelor de radioliză și de metaboliți asociați procesului ar putea deveni o prioritate în strategiile de detecție a vieții.
Totodată, teoria are și o dimensiune filozofică. Dacă viața nu este o raritate, dependentă de condiții fine și fragilă în fața radiațiilor, ci o formă de adaptabilitate extremă capabilă să se hrănească din energia violentă a cosmosului, atunci este posibil ca Universul să fie mult mai populat decât am crezut vreodată.
Publicat în International Journal of Astrobiology, studiul nu doar că propune o ipoteză îndrăzneață, ci oferă o direcție nouă pentru întreaga astrobiologie. Viața, în cele din urmă, ar putea fi mai puțin despre razele calde ale unui soare apropiat și mai mult despre rezistență, adaptabilitate și abilitatea de a transforma chiar și radiațiile cosmice într-o sursă de supraviețuire.