Profesorii revin la examenele orale ca să reducă trișatul cu AI
În universități, lupta cu trișatul a intrat într-o fază nouă, pentru că inteligența artificială poate produce în câteva secunde eseuri, rezolvări și chiar bucăți de cod care arată „destul de bine” ca să treacă drept muncă proprie. În fața acestei realități, tot mai mulți profesori caută metode de evaluare în care să conteze mai puțin produsul final și mai mult felul în care gândești, explici și argumentezi.
În acest context, o metodă veche, aproape uitată în multe locuri, începe să revină în prim-plan: examenul oral. De la seminare mici până la cursuri mari, un număr în creștere de cadre didactice experimentează evaluări față în față, tocmai pentru că acestea reduc drastic șansele de a „externaliza” gândirea către platforme precum ChatGPT.
Motivul principal este simplu: AI-ul a făcut ca evaluările „de acasă” să fie mult mai ușor de compromis. Eseurile, testele take-home și temele tradiționale pot fi generate, rescrise sau „îmbunătățite” cu câteva prompturi, iar profesorul ajunge să piardă timp încercând să-și dea seama dacă textul este autentic. În plus, instrumentele de detecție a conținutului generat de AI sunt controversate și adesea nesigure, ceea ce complică și mai mult lucrurile.
O altă miză este fenomenul numit uneori „externalizare cognitivă”: când ai mereu la îndemână un asistent care îți face rezumatul, îți propune idei sau îți scrie răspunsul, riști să-ți antrenezi mai puțin gândirea proprie. Unii profesori descriu asta prin analogii foarte directe: să folosești AI la examene e ca și cum ai veni cu „utilaj greu” într-un loc unde scopul era să-ți crești forța intelectuală. În loc să te lupți cu tentația, examenul oral taie scurt posibilitatea de a copia pe nevăzute și mută accentul pe înțelegere reală.
Interesant este că revenirea la oral nu pornește doar din frica de AI, conform Washington Post. În unele țări europene, astfel de evaluări nu au dispărut niciodată complet, iar în alte contexte au supraviețuit sub forme specifice, cum sunt examenele de calificare la doctorat. Iar după pandemie, când evaluarea online a ridicat multe semne de întrebare, interesul pentru formule „mai greu de falsificat” a crescut oricum. AI-ul doar a accelerat o tendință care deja se contura.
Cum arată un examen oral în era ChatGPT
Un exemplu concret vine din experiența unei profesoare de studii religioase care a introdus examene orale în cursurile ei. Modelul este foarte clar: fiecare student are o sesiune individuală, de aproximativ 30 de minute, în care profesorul pune întrebări de profunzime, cere clarificări și urmărește dacă argumentele sunt susținute cu exemple și dovezi din materialul de curs. Aici nu te ajută să fi memorat două idei generale; dacă nu înțelegi, se vede imediat în felul în care îți legi răspunsurile.
Ca să fie corect și previzibil, un astfel de examen nu se bazează pe „surprize”. În practică, profesorii care îl folosesc tind să ofere din timp o listă de concepte-cheie și un set de întrebări orientative, astfel încât să știi ce tip de explicații se așteaptă de la tine. În timpul semestrului, studenții sunt încurajați să exerseze răspunsuri orale, în discuții și mini-dezbateri, ca să nu ajungă în sesiune cu un format complet străin.
Metoda începe să fie testată și în discipline tehnice, nu doar în umanioare. Un profesor din zona politicilor educaționale care predă un curs introductiv de data science a folosit examene orale în care le arată studenților fragmente de cod și îi întreabă ce face acel cod, de ce funcționează, cum ar trebui modificat și ce rezultate ar produce. E un tip de verificare care confirmă rapid dacă ai înțeles logica, nu doar dacă ai reușit să „predai” un fișier corect.
Mai mult, există exemple de implementare și în contexte cu mulți studenți. În Canada, o universitate a derulat examene orale chiar și pentru un curs mare de business, cu sute de participanți, iar într-o altă instituție din SUA s-au introdus evaluări orale în mai multe cursuri mari de inginerie, cu efecte pozitive asupra motivației. Asta sugerează că metoda poate fi scalată, dacă există organizare, rubrici clare și o structură de examinare bine gândită.
Avantaje, limite și ce se schimbă pentru studenți
Cel mai evident avantaj este că examenul oral reduce drastic trișatul „invizibil”. Chiar și când evaluarea se face online, prin video, devine mai greu să te ascunzi în spatele unui text generat, iar profesorul poate observa semnele că cineva citește, tastează sau încearcă să obțină răspunsuri în timp real. În plus, întrebările care cer sinteză și conexiuni între idei sunt fix genul de cerințe la care un răspuns „generic” se prăbușește rapid când începi să pui întrebări de follow-up.
Un alt câștig, de data asta educațional, este că îți dezvoltă o abilitate utilă dincolo de facultate: să explici coerent, să argumentezi și să-ți aperi ideile sub presiune moderată. Mulți studenți intră speriați de format, dar unii ajung să-l prefere după ce îl trec, tocmai pentru că simt că au control asupra răspunsului și că pot demonstra ce știu, fără să se blocheze într-o pagină de scris sau într-un test standardizat.
În același timp, există limite reale. Examenul oral consumă timp: dacă ai 30 de minute per student, logistica devine complicată, mai ales la cursurile foarte mari. Mai apare și problema emoțiilor: pentru unii, vorbitul față în față amplifică anxietatea și poate afecta performanța, chiar dacă au înțeles materia. De aceea, profesorii care îl introduc cu succes tind să îl „construiască” pe parcursul semestrului, cu exerciții, întrebări de antrenament și criterii transparente de notare.
Pe termen lung, schimbarea poate muta relația profesor–student din zona „polițist vs. suspect” către zona „antrenor vs. sportiv”: evaluarea devine un dialog despre ce ai înțeles, nu o vânătoare de semne că ai folosit un instrument interzis. Într-o epocă în care AI-ul e la un click distanță, examenul oral nu e o soluție magică pentru toate disciplinele, dar devine tot mai atractiv ca metodă de a testa înțelegerea autentică, fără scurtături.