Prințul Ion Ghica, prim-ministrul de viță nobilă al României. Cum a reușit ”comoara diplomatică a Europei” să elimine pirateria din Marea Egee și să-l dea jos pe Cuza

Pe 22 aprilie 2025 se împlinesc 128 de ani de la moartea unuia dintre cei mai străluciți politicieni și diplomați ai țării noastre, prințul Ion Ghica. A ocupat funcția de premier al României de cinci ori, a fost unul dintre cei mai importanți membri ai Montruoasei Coaliții care l-a înlăturat pe Alexandru Ioan Cuza de pe tron și a reușit să elimine pirateria din insula Samos.

Ion Ghica, descendent al domnitorilor și intelectual al elitei românești

Ion Ghica a fost una dintre cele mai complexe și fascinante figuri ale secolului al XIX-lea românesc. Provenit dintr-o veche familie boierească cu sânge domnesc, descendent al nu mai puțin de 11 domnitori ai Moldovei și Țării Românești, Ghica a avut parte de o educație aleasă și de o carieră de invidiat.

Împăratul Leopold I recunoscuse oficial descendența princiară a neamului Ghica, iar Ion Ghica avea să-și onoreze blazonul nu prin averi, ci prin devotament pentru cauza românilor și o inteligență sclipitoare.

Născut la 12 august 1816 în București, Ion Ghica a fost martorul confruntării dintre vechea școală fanariotă grecească și noile tendințe ale iluminismului românesc. A urmat cursurile Colegiului Sfântul Sava, unde a avut colegi celebri precum C.A. Rosetti și Grigore Alecsandrescu.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

A ieșit mereu primul din clasă, remarcându-se prin pasiune pentru matematică, geografie și litere. Studiile le-a continuat la Paris, unde a obținut bacalaureatul în litere și matematică, iar mai apoi a urmat cursurile Școlii de Mine, o alegere atipică, dar care avea să-i ofere rigurozitate și spirit de organizare.

La Paris, prietenia cu Nicolae Bălcescu avea să-i influențeze definitiv traseul: Ion Ghica a devenit un fervent susținător al idealurilor naționale și un membru activ al societății secrete „Frăția”, alături de cei mai importanți militanți pașoptiști.

Vezi și: ”Nu se poate, Măria Ta, fiindcă se pierde țara!” Lascăr Catargiu, boierul politicii românești, l-a dat jos pe Cuza și l-a sprijinit pe viitorul rege Carol I

Revoluționar și diplomat în slujba cauzei românești

În contextul revoluțiilor europene din 1848, Ion Ghica devine una dintre figurile cheie ale Revoluției de la 1848 din Țara Românească. Este printre cei care pun bazele comitetului revoluționar, alături de Nicolae Bălcescu și Alexandru G. Golescu.

Sarcina lui principală este una crucială, aceea de a pleca la Constantinopol pentru a pleda cauza revoluției în fața Porții Otomane.

Ajuns la Istanbul, Ion Ghica redactează un memoriu complex, în care denunță corupția domniei lui Gheorghe Bibescu, abuzurile administrației, fiscalitatea sufocantă, cenzura dură și lipsa de reforme.

El cere un guvern corect și modern, care să reflecte aspirațiile națiunii române. Din păcate, revoluția este înăbușită de trupele otomane și rusești, iar Ghica primește interdicție de a reveni în țară.

Totuși, în exilul său, Ion Ghica nu încetează să militeze pentru cauza națională. Profită de contactele diplomatice și influența prietenilor francezi și britanici pentru a menține problema românească pe agenda internațională. Va deveni, astfel, un veritabil ambasador informal al Principatelor Române.

Guvernator în Marea Egee și eliminarea piraților din Insula Samos

Unul dintre episoadele cele mai spectaculoase ale vieții lui Ion Ghica se petrece în timpul Războiului Crimeei (1853-1856), când este numit, la propunerea ambasadorilor Marii Britanii și Franței, guvernator al insulei Samos.

Această insulă din Marea Egee era la acel moment o bază a piraților care atacau navele aliaților anglo-francezi, punând în pericol aprovizionarea frontului.

Inițial, Ghica este reticent, dar acceptă numirea după ce ambasadorul Angliei îl convinge că, prin această misiune, contribuie direct la victoria împotriva Rusiei și, implicit, la viitoarea eliberare a Principatelor.

Deși fusese solicitat doar pentru trei luni, Ion Ghica va rămâne în Samos timp de patru ani și jumătate. Reușește să pună capăt pirateriei, reorganizează administrația insulei și câștigă respectul locuitorilor.

Ca semn de recunoaștere, în 1856, sultanul îl numește Bei de Samos și îi oferă o audiență personală de felicitare – un privilegiu rar pentru un creștin.

Această experiență îi va aduce lui Ion Ghica renumele de „comoară diplomatică a Europei” – un titlu neoficial, dar pe deplin meritat pentru contribuția sa la stabilitatea regiunii și eficiența în gestionarea unei crize internaționale.

Vezi: Ion C. Brătianu, vizionar, revoluționar, patriot. ”Părintele” monarhiei românești l-a dat jos pe Cuza și ni l-a adus pe Carol I

S-a opus regimului autoritar al lui Cuza și s-a alăturat Monstruoasei Coaliții pentru a-l da jos de pe tron

După Războiul Crimeei și Congresul de la Paris, care deschide calea unirii Principatelor, Ion Ghica este chemat în țară în 1859, la presiunile unor politicieni influenți precum Mihail Kogălniceanu și Ion Ionescu de la Brad.

Este numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza președinte al Consiliului de Miniștri în Moldova. Însă colaborarea este scurtă și tensionată.

Deși susținător al unirii și al reformelor, Ghica nu reușește să se înțeleagă cu Cuza, care îl privise cu suspiciune încă de la început. Numirea sa fusese făcută mai mult la insistențele lui Vasile Alecsandri decât dintr-o dorință reală a domnitorului.

După câțiva ani, dezamăgit de modul în care Cuza conduce țara, Ion Ghica se alătură „monstruoasei coaliții”, alianța între conservatori și radicalii liberali care a pus la cale înlăturarea domnitorului.

Este o mișcare riscantă, dar care reușește. În februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza este forțat să abdice, iar locul său este luat de principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen, viitorul rege Carol I al României.

Final de carieră la Londra și uitarea nedreaptă a istoriei

Ion Ghica ocupă de trei ori funcția de prim-ministru al României, însă fără realizări remarcabile. În schimb, în 1881, este trimis ca ministru plenipotențiar la Londra, unde va rămâne până în 1889.

În capitala Marii Britanii, Ghica susține interesele României, întreține relații diplomatice strânse și publică scrisori și articole elogioase despre cultura și poporul român.

Printre cele mai valoroase contribuții culturale ale sale se numără și celebrele „Scrisori către Vasile Alecsandri”, care oferă o frescă autentică a epocii și a personalităților marcante ale vremii. Ele reprezintă nu doar un document literar de prim rang, ci și o mărturie a spiritului său viu, ironic și pătrunzător.

Cu toate aceste merite, Ion Ghica rămâne astăzi într-un plan secund în istoria noastră, umbrit de figuri mai mediatizate precum Bălcescu, Brătianu sau Kogălniceanu.

Și totuși, fără energia lui diplomatică, fără abilitățile sale organizatorice și fără curajul de a face ceea ce părea imposibil – de la eliminarea piraților din Marea Egee până la susținerea cauzei românești în cele mai înalte foruri europene – istoria modernă a României ar fi arătat, poate, altfel.

Moștenirea unui premier de sânge albastru, un prinț cu spirit revoluționar

Ion Ghica a fost, fără îndoială, un om al marilor începuturi, notează Historia. A fost primul profesor de economie politică în limba română, primul guvernator modern al unei insule otomane și unul dintre primii lideri politici care a înțeles importanța diplomației ca armă în lupta pentru drepturile unui popor.

Într-o epocă în care idealurile naționale păreau de neatins, Ion Ghica a avut curajul să creadă în ele și să le urmeze cu încăpățânare, fiind un român care a scris istorie nu cu sabia, ci cu fapta și cuvântul.

Astăzi, într-un context în care valorile par adesea perisabile, exemplul lui Ion Ghica rămâne o lecție de caracter, viziune și patriotism autentic.

Vezi și: Premier al României de două ori, președinte PNL, dar și bolnav psihic: lătra și își mușca colegii. Povestea bizară a omului politic Dimitrie Alexandru Sturdza