Primul tezaur de monede goților din România, expus la Muzeul Național de Istorie
Primul tezaur de monede din vremea goților descoperit în România a fost găsit în Poiana Mică, județul Brașov, în luna mai 2013, de inginerul Ovidiu Popescu.
Tezaurul este compus din 76 de monede de argint, silicve și imitații de silicve, aflate într-o stare de conservare foarte bună, și este expus în prezent la Muzeul Național de Istorie a României.
Descoperirea tezaurului din Poiana Mică
Această descoperire reprezintă primul tezaur de silicve cunoscut pe teritoriul României care include și imitații ce pot fi atribuite goților, oferind o perspectivă rară asupra circulației monetare în secolul al IV-lea și al V-lea.
Silicva era unitatea monetară romană târzie, cântărind între 2 și 3 grame de argint. Termenul provine de la sămânța copacului mediteranean roșcov (ceratonia siliqua), folosită inițial ca unitate de măsură a greutății.
Valoarea totală a tezaurului era echivalentă, aproximativ, cu solda anuală a unui soldat roman din acea perioadă, conform surselor istorice, precum Ammianus Marcellinus și Zosimos.
Monedele erau parte din stipendium, solda militarilor, sau donativum, recompensele ocazionale acordate cu prilejul victoriilor sau al preluării puterii de către împărat.
Originea și semnificația tezaurului
Specialiștii consideră că tezaurul a aparținut unui soldat roman sau unui mercenar barbar angajat în armata romană. Mercenariatul era obișnuit printre goți și alte populații războinice din nordul Dunării în secolul al IV-lea.
Este posibil ca tezaurul să fi fost pierdut de către mercenar sau să fi ajuns în mâinile sale ca pradă de război. Conservarea excepțională a monedelor sugerează că acestea au fost ascunse sau pierdute la scurt timp după emitere, fără să fie utilizate intens în circulație.
Atelierele oficiale romane care au produs aceste monede erau Siscia, Sirmium, Constantinopolis, Nicomedia și Antiochia. În plus, un atelier barbar, probabil gotic, a realizat imitații de monede romane folosind silicvele ca model.
Tezaurul oferă informații prețioase despre relațiile dintre romani și populațiile barbare, dar și despre practicile monetare și militare ale vremii.
Monedele de silicve și imitațiile lor demonstrează modul în care arta monetară romană a influențat comunitățile barbare, în timp ce distribuirea lor în cadrul armatei, fie ca stipendium, fie ca donativum, arată cum soldații și mercenarii erau recompensați pentru serviciile lor.
Astfel, tezaurul de la Poiana Mică poate fi considerat „solda pierdută” a unui soldat sau mercenar, fiind o mărturie directă a istoriei militare și economice din regiunea Brașovului în perioada târzie a Imperiului Roman.