Primul contact cu o civilizație extraterestră ar putea fi „zgomotos”. De ce semnalul nu va arăta așa cum ne imaginăm

De zeci de ani, literatura SF și filmele încearcă să pregătească omenirea pentru întâlnirea cu o civilizație extraterestră. Scenariile sunt recurente: invazii spectaculoase, ființe extrem de avansate care încearcă să comunice cu o specie primitivă sau, dimpotrivă, extratereștri binevoitori veniți să ne salveze de propriile greșeli. Există și variantele mai bizare, cu experimente medicale și vizite nocturne misterioase. Totuși, cercetările recente sugerează că primul contact real cu o inteligență extraterestră ar putea arăta cu totul diferit: nu spectaculos, nu deliberat și, mai ales, nu liniștit.

Un nou studiu propune ideea că prima dovadă a existenței unei civilizații tehnologice extraterestre va fi, cel mai probabil, un semnal extrem de puternic, neobișnuit și dificil de interpretat. Nu pentru că acea civilizație ar reprezenta norma în Univers, ci pentru că metodele noastre de observație sunt părtinitoare și detectează mai ușor extremele.

Autorul acestei ipoteze, astronomul David Kipping, directorul laboratorului Cool Worlds de la Universitatea Columbia, pornește de la un principiu bine cunoscut în astronomie: primele obiecte descoperite dintr-o anumită categorie nu reflectă realitatea generală. Istoria explorării cosmosului este plină de astfel de exemple.

Primele exoplanete descoperite, la începutul anilor ’90, orbitau în jurul unor pulsari – stele neutronice extrem de dense, care emit semnale radio extrem de regulate. Aceste planete au fost detectate nu pentru că ar fi fost comune, ci pentru că prezența lor modifica ușor „ticăitul” extrem de precis al pulsarilor. Astăzi știm că, din peste 6.000 de exoplanete confirmate, doar câteva se află în jurul pulsarilor. Ele au fost primele detectate tocmai pentru că semnalul lor era neobișnuit de ușor de observat.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Același fenomen apare și când privești cerul cu ochiul liber. Aproximativ o treime dintre stelele vizibile sunt giganți roșii, deși aceste stele sunt extrem de rare în galaxie. Ele „sar în ochi” pentru că sunt foarte luminoase. În schimb, cea mai apropiată stea de Sistemul Solar, Proxima Centauri, este invizibilă fără instrumente, deoarece este o pitică roșie, mult mai slabă ca strălucire.

David Kipping extinde această logică și asupra căutării inteligenței extraterestre. Dacă istoria descoperirilor astronomice este un ghid, atunci primul semnal de la o civilizație extraterestră nu va fi unul tipic, ci unul „zgomotos”, extrem și ieșit din comun.

Ipoteza escatologică și civilizațiile aflate în declin

În lucrarea sa, intitulată „Ipoteza escatologică”, Kipping sugerează că primul contact cu o civilizație extraterestră ar putea proveni de la o societate aflată într-o fază instabilă sau chiar terminală. Termenul „escatologic” provine din escatologie, ramura teologiei care se ocupă de sfârșitul lumii și de judecata finală.

Conform acestei ipoteze, semnalele puternice – așa-numitele „tehnosemnături” – ar putea fi rezultatul unei civilizații aflate în declin. Un exemplu ar putea fi poluarea atmosferică masivă, emisiile necontrolate de energie sau alte manifestări tehnologice care scapă de sub control. Acestea ar produce semnale suficient de intense încât să fie detectate de la distanțe cosmice.

Paralela cu propria noastră civilizație este incomodă, dar relevantă. Unii cercetători susțin că schimbările climatice accelerate, acumularea de dioxid de carbon și alți poluanți ar putea fi interpretate, din exterior, ca semnele unei civilizații tehnologice instabile. Din această perspectivă, Pământul însuși ar putea emite o „tehnosemnătură” a declinului.

Kipping merge chiar mai departe și se întreabă dacă celebrul semnal Wow!, detectat în 1977 și niciodată explicat complet, ar fi putut reprezenta un „strigăt” al unei civilizații ajunse aproape de propriul sfârșit. Deși ipoteza rămâne speculativă, ea ridică întrebări serioase despre natura mesajelor pe care ar trebui să le căutăm.

Cum se schimbă căutarea inteligenței extraterestre

Această viziune are implicații majore pentru modul în care oamenii de știință caută viață inteligentă în Univers. În loc să se concentreze exclusiv pe semnale radio deliberate sau pe mesaje structurate, cercetătorii ar trebui să fie atenți la evenimente tranzitorii, intense și greu de explicat prin fenomene astrofizice cunoscute.

Observatoare moderne, precum Vera Rubin Observatory sau proiecte de tip Sloan Digital Sky Survey, monitorizează cerul aproape continuu, căutând schimbări rapide în lumină, spectru sau mișcare. Aceste instrumente sunt ideale pentru detectarea anomaliilor – exact tipul de semnal pe care Ipoteza escatologică îl consideră cel mai probabil candidat pentru un prim contact.

În acest context, nu semnalele „curate” și bine definite sunt cele mai promițătoare, ci evenimentele bizare, greu de încadrat și de scurtă durată. O explozie energetică neobișnuită, o modificare spectrală inexplicabilă sau o mișcare aparent imposibilă ar putea fi mai relevante decât un mesaj radio clasic.

Concluzia este una care contrazice așteptările populare. Primul contact cu o civilizație extraterestră nu va arăta ca în filme și, cel mai probabil, nu va fi rezultatul unei intenții clare de comunicare. Va fi, mai degrabă, un semnal puternic, atipic și tulburător, provenit dintr-un colț îndepărtat al cosmosului. Iar în momentul în care îl vom recunoaște ca atare, va spune probabil mai multe despre fragilitatea civilizațiilor decât despre gloria lor.