Povestea unei stele stinse: cum NASA a celebrat, apoi a șters viața incredibilă a lui Rose Ferreira

Într-o lume în care diversitatea ar trebui să fie o forță, nu o povară, povestea lui Rose Ferreira rămâne un avertisment dureros despre cât de ușor pot fi înlăturați cei care îndrăznesc să spere. De la o copilărie marcată de abuz și sărăcie în Republica Dominicană, la nopți petrecute sub un pod în New York, până la un birou în cadrul NASA, traseul impresionant al lui Rose a fost pe punctul de a fi complet șters din istoria instituției pe care a iubit-o. Nu din greșeală, ci din calcul politic rece, în urma revenirii lui Donald Trump la Casa Albă.

NASA a publicat în trecut un articol în care lăuda reziliența ei incredibilă. Apoi, într-un val de cenzură internă orchestrat în urma ordinelor administrative din noua conducere, povestea i-a fost ștearsă de pe site-ul agenției. Rose a aflat asta de la o profesoară, în timp ce se afla în spital cu pneumonie. Impactul emoțional a fost devastator. Dar în spatele ștergerii articolului se ascunde un context și mai grav: încercarea sistematică de a elimina orice urmă de inițiativă legată de diversitate, echitate și incluziune.

De la abuzuri și sărăcie extremă la stelele NASA

Ferreira nu este o victimă, ci o supraviețuitoare. Crescută într-unul dintre cele mai sărace cartiere din Republica Dominicană, fără apă curentă și cu un sistem educațional care descuraja fetele să viseze, ea a fost abuzată fizic și sexual de la o vârstă fragedă. A emigrat legal în SUA la 16 ani, dar realitatea americană nu a fost mai blândă. După ce a fugit de un mariaj forțat, a ajuns să trăiască pe străzi, dormind sub podul de pe 96th Street în New York.

A început să lucreze ca infirmieră după ce a văzut un anunț într-un ziar folosit drept pătură. Cu banii câștigați a închiriat un apartament, a obținut o diplomă GED și a început cursurile universitare. A ignorat sfaturile celor care îi spuneau că nu va face față științelor exacte. A fost diagnosticată cu cancer cervical, a fost lovită de o mașină, dar nu s-a oprit. A obținut o diplomă în astronomie și științe planetare de la Arizona State University și un master în inginerie aerospațială de la Johns Hopkins. A fost stagiară la NASA în 2022, a devenit analistă cu normă întreagă în 2024 și chiar a fost onorată la Casa Albă drept „Lider hispanic tânăr în industria spațială”.

Cenzura politică lovește și în spațiu

După victoria lui Donald Trump în alegerile din 2024, administrația sa a dat startul unei epurări în instituțiile federale. NASA nu a scăpat. Noii oficiali au ordonat eliminarea oricărei pagini, inițiative sau limbaj care făcea referire la incluziune, echitate sau diversitate. Au dispărut pagini despre femeile în știință, despre Artemis 3 și promisiunea de a trimite o femeie și o persoană de culoare pe Lună, au fost șterse benzi desenate educaționale și au fost întrerupte angajările în curs.

Articolul despre Ferreira a fost șters în același context. Pentru ea, acest gest a fost mai dureros decât pare. Nu era doar o pagină. Era o validare a drumului ei chinuitor. Era dovada că NASA îi recunoștea meritele. Era ceva ce profesorii puteau folosi pentru a inspira copii din comunități defavorizate. Și a fost șters ca și cum ea nu ar fi existat vreodată.

„A fost ca un pumn în stomac”, a spus ea. „Pentru mine, pentru unde am fost, a fost imens.”

În mod ironic, tocmai politica pe care Ferreira a susținut-o — aceea a accesului echitabil la educație și știință — a fost folosită de noua administrație drept motiv de eliminare. Mulți angajați NASA se tem acum să vorbească despre trecutul lor, despre cum au fost recrutați sau susținuți. „Se creează o atmosferă de frică. Unii colegi cred că, dacă ești produsul unui program DEIA, nu meriți să fii acolo”, spune Ferreira.

Cazul Rose Ferreira este o alarmă trasă pentru oricine lucrează în domenii STEM, mai ales pentru cei care provin din medii dezavantajate. Povestea ei este una de succes autentic, dureros câștigat. Dar e și un caz clasic despre cum, în anumite momente politice, cei mai vulnerabili sunt primii vizați. Ferreira nu cere milă. Nu și-a dorit să fie un simbol. A vrut doar să lucreze în știință, să își urmeze pasiunea pentru cosmos.

Astăzi, după ce articolul despre ea a fost readus online de presiunea publică, Rose continuă să inspire. Este activă pe rețelele sociale, colaborează cu școli și susține discursuri despre cum putem deschide știința pentru toți. Într-o eră în care trecutul poate fi șters cu un click, Ferreira insistă că poveștile ca a ei trebuie spuse complet, cu toată durerea și toată speranța. Numai așa vor înțelege copiii care citesc despre ea că, da, chiar și dacă începi sub un pod, poți ajunge la stele.