Povestea sopranei din România care a cucerit Scala din Milano. Pe Florica Cristoforeanu, diva secolului XX, a descoperit-o marele clasic al literaturii Ioan Slavici

Florica Cristoforeanu, una dintre cele mai valoroase soprane ale secolului XX, a avut un destin artistic remarcabil, deși mai puțin cunoscut în România decât merită. Născută pe 16 mai 1886 la Râmnicu Sărat, într-o familie cu rădăcini româno-italiene, viitoarea divă a operei a primit din copilărie impulsul artistic necesar pentru o carieră de excepție. Tatăl său, Vasile Cristoforeanu, era primarul orașului, iar mama sa, Anna Rossi, o femeie de origine italiană pasionată de muzică, a avut un rol esențial în descoperirea și susținerea talentului fiicei sale.

De la Râmnicu Sărat pe cele mai mari scene ale lumii

La doar 9 ani, Florica își făcea debutul pe scenă într-un spectacol muzical susținut la Râmnicu Sărat, un moment definitoriu pentru viitorul ei. Încă de atunci, vocea ei ieșea în evidență, iar acest dar excepțional avea să o propulseze, în timp, pe cele mai mari scene lirice ale lumii.

Educația muzicală a continuat în București, unde a urmat cursurile liceale. În capitală a fost remarcată de scriitorul Ioan Slavici, pe atunci profesor de limba română, care i-a intuit potențialul și i-a încurajat familia să o sprijine pentru o carieră artistică.

Slavici, figură centrală a literaturii române, a avut o influență determinantă asupra parcursului sopranei, încurajând-o să participe la spectacole ca solistă vocală și pianistă.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

De la Conservatorul din Milano la consacrare internațională

După terminarea liceului, Florica a ales să-și urmeze visul muzical în Italia, țara mamei sale. A fost admisă la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano, una dintre cele mai prestigioase instituții de profil din Europa.

Aici s-a perfecționat timp de mai mulți ani și, în 1907, a absolvit cu medalia de aur – o distincție rezervată doar celor mai talentați și muncitori dintre studenți.

După absolvire, primele concerte au avut loc în România, atât în București, cât și în orașul natal, Râmnicu Sărat. Cu toate acestea, consacrarea internațională nu a întârziat.

În scurt timp, Florica Cristoforeanu a fost angajată de Compania de operetă Capodistria și a susținut spectacole pe scene importante din Italia, printre care cele din Milano, Palma și Torino.

Între 1911 și 1913, a revenit în România, unde a fost prim-solistă într-o trupă de operetă, fiind aclamată de publicul autohton. Însă chemarea marilor scene lirice a fost mai puternică, astfel că, din 1913, artista s-a reîntors în Italia pentru a-și continua ascensiunea.

Vezi și: Prima soprană din România care a cântat la Scala din Milano, la doar 22 de ani. Povestea incredibilă a artistei Elena Teodorini

Marea soprană Florica Cristoforeanu. Foto floricacristoforeanu.ro

Florica Cristoforeanu, soprana din România care a cucerit Scala din Milano

Un moment decisiv în cariera sa a avut loc în anul 1922, când a fost angajată la faimoasa Scala din Milano, un templu al operei în care doar cei mai buni au privilegiul de a cânta.

Decizia de a renunța definitiv la operetă și de a se dedica operei s-a dovedit inspirată. La Scala, Florica Cristoforeanu a interpretat rolul Cio-Cio San din Madama Butterfly, una dintre cele mai dificile și emoționante partituri din repertoriul liric.

Prestația sa a fost spectaculoasă. Criticii muzicali au lăudat intensitatea interpretării, puritatea vocii și capacitatea de a transmite trăirile personajului. Rolul din Madama Butterfly a devenit emblematic pentru cariera sa, fiind considerată una dintre cele mai impresionante Cio-Cio San ale vremii.

Recunoașterea internațională a venit imediat. Florica Cristoforeanu a fost invitată să cânte pe marile scene ale Europei și Americii, bucurându-se de aprecierea unui public exigent.

O carieră remarcabilă, dar discretă în România

Deși s-a stabilit în Italia și a cunoscut celebritatea internațională, Florica nu a uitat niciodată de țara sa natală. A revenit periodic în România, unde a susținut recitaluri și a participat la stagiunile Operei Române din București.

Publicul român o primea cu entuziasm, dar, în mod paradoxal, numele său nu a fost la fel de prezent în memoria colectivă precum alte nume din istoria operei românești.

Motivul pentru această relativă uitare poate fi legat de faptul că artista a trăit și activat în principal în afara țării, iar cariera sa s-a intersectat cu momente istorice complexe.

S-a căsătorit cu un italian, stabilindu-se definitiv la Milano, dar a refuzat întotdeauna să-și schimbe numele sub care câștigase faima – Florica Cristoforeanu a rămas un nume românesc pe cele mai mari afișe ale operei mondiale.

Vezi și: Drama sfâșietoare a actriței care a scris istoria teatrului românesc, dar s-a stins în sărăcie: „A fi actor înseamnă a fi sclav” – Aristizza Romanescu VIDEO

Finalul carierei și ultimele decenii de viață

Din păcate, cariera Floricăi Cristoforeanu s-a încheiat brusc în 1940, din motive de sănătate. A fost diagnosticată cu angină pectorală și medicii i-au interzis orice efort, inclusiv cântatul. Această veste a venit ca un șoc pentru o artistă aflată încă în plină putere vocală, dar care a fost nevoită să se retragă.

A mai rămas o vreme în Italia, apoi, după cinci ani, s-a mutat în Brazilia. Rio de Janeiro a devenit noua sa casă, locul unde și-a trăit ultimele decenii de viață. Acolo, într-o atmosferă exotică și senină, s-a dedicat scrisului și memoriei.

A redactat un volum de memorii intitulat Amintiri din cariera mea lirică, în care povestește cu sinceritate și emoție despre anii petrecuți pe cele mai mari scene ale lumii.

Cartea a fost ulterior publicată și în România, fiind o valoroasă mărturie despre destinul unei mari artiste. Florica Cristoforeanu s-a stins din viață în 1960, la Rio de Janeiro, departe de locul nașterii, dar cu o moștenire artistică imensă.

Un destin artistic care merită redescoperit

Povestea Floricăi Cristoforeanu este exemplul perfect al unei cariere construite prin muncă, talent și pasiune. Descoperită de un titan al literaturii române, Ioan Slavici, și formată în inima culturii muzicale europene, Milano, artista a reușit să atingă cele mai înalte culmi ale operei internaționale.

Într-o perioadă în care femeile nu aveau aceleași oportunități și recunoaștere ca astăzi, Florica Cristoforeanu a demonstrat că excelența artistică nu are granițe.

Deși a fost o vedetă mondială, numele ei nu este încă suficient de bine cunoscut în România. Poate tocmai de aceea, redescoperirea acestei figuri remarcabile este un act de recuperare necesar pentru patrimoniul nostru cultural.

Florica Cristoforeanu rămâne o figură simbolică pentru artiștii români care au cucerit lumea, dar care merită mai multă lumină și în propria lor țară. Vocea ei a răsunat la Scala din Milano, în marile teatre din Europa și America, dar ecoul merită să se audă și astăzi, în România.

Vezi și: A întemeiat Opera Română, dar a murit „uitat de toți, ca și când n-ar fi făcut nimic pentru țara asta”. Tragica dispariție a lui George Stephănescu